Sławomir Mrożek, In Memoriam

S-a stins din viață unul dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii. Dramaturgul şi prozatorul polonez Sławomir Mrożek, născut în iunie 1930 la Borzęcin, lângă Cracovia, a murit la Nisa, în Franța, în dimineaţa zilei de 15 august 2013. Avea 83 de ani.

Discret și profund, Mrozek nu avea cum să ocupe prima pagină a societății europene de astăzi. Nu avea cum, pentru că nu era frivol ori iresponsabil, nici cinic. Avea, însă, un talent ieșit din comun, o calitate a scrisului și o rigoare aproape de neegalat, în literatura ultimei jumătăți de secol XX.

Slawomir Mrozek mi-a marcat profund, intelectual, adolescența. În anul 1976, aveam să-i cunosc opera, prin extraordinara producție a Teatrului Național din Iași cu piesa lui, intitulată “Tango”. Atunci, șase actori de primă mână ai României au lucrat sub bagheta inspirată a regizorului Cristian Hadji-Culea, construind o capodoperă teatrală. Le-a stat alături un mare scenograf, Dan Jitianu, care a făcut atunci unul dintre cele mai frumoase și mai expresive decoruri ale întregii sale cariere.

Actorii ieșeni ai lui Mrozek erau Anny Braesky, Teofil Vâlcu, Sergiu Tudose, Liana Mărgineanu, Marcel Finchelescu, Emil Coșeru și Cornelia Gheorghiu. Fiecare dintre ei avea să joace unul dintre rolurile vieții lor. Mrozek plutea genial deasupra fiecăruia dintre ei, cei de pe scenă, și dintre noi, cei din sală. Rar mi-a fost dat să văd ceva mai frumos, mai impresionant, mai teatral, mai expresiv, mai inspirat.

Văzând că a sfârșit la Nisa, un oraș pe care l-am vizitat de două ori în ultimul deceniu, nu m-am putut opri să mă gândesc la faptul că aș fi putut să-l întâlnesc. Fără să știu, Mrozek a fost, preț de două vizite în Franța, atât de aproape de mine. Nu-mi pare rău că nu am făcut-o. El nu a încetat să mă însoțească, din 1976 încoace, niciodată. Prin exemplul lui artistic și prin cel cultural, civic.

Nu există pe lume mulți oameni care să-i semene și care să ajungă la însemnătatea lui culturală. De aceea, alături de tristețea dispariției lui, începe să crească și umbra neagră a golului lăsat de el în lumea contemporană, care îi seamănă atât de puțin.

Sławomir Mrożek a studiat arhitectura, istoria artei şi studii orientale. A cunoscut succesul iniţial în Polonia ca ilustrator/desenator, înainte de a deveni scriitor. Prima sa carte, o colecţie de povestiri satirice, a apărut în 1957. Aceasta a fost urmată de un număr de piese de teatru (inclusive Tango, The Emigrés, The Police şi Striptease), care i-au adus faimă internaţională. Acestea se numără încă printre cele mai jucate piese din Germania.

În 1968, ca o reacţie la suprimarea mişcării Primăvara de la Praga, a cerut azil politic în Franţa. După ce a locuit timp de mulţi ani în Mexic, s-a reintors în Cracovia, în 1996. Şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în sudul Franţei.

Pe lângă “Premiul Kafka” (1987) şi “Austrian State Prize for European Literature” (1972) Mrożek – alături de Tankred Dorst – a fost distins şi cu premiul Germano-Polonez “Samuel Bogumil Linde Prize” (2006). A primit ordinul Legiunea de onoare în grad de Cavaler pentru merite în cîmpul literaturii şi pentru contribuţia la dezvoltarea culturii franceze.

Lucrările lui Sławomir Mrożek au fost publicate în 26 de limbi, iar piesele sale de teatru sunt jucate în întreaga lume. Scrierile sale sunt publicate la câteva dintre cele mai importante edituri din lume: editura Wydawnictwo Literackie în Polonia, Grove/Atlantic în  SUA, Penguin în UK,  Les éditions Noir sur Blanc şi Les éditions Albin Michel în Franţa şi Quaderns Crema în Spania, printre altele.

(text de pe site-ul Editurii Curtea Veche)