Regele Thailandei, 70 de ani de domnie

 

Articol de ASR Principele Radu al României

O aniversare plină de miez, care înseamnă mult pentru istoria Asiei și a lumii, a avut loc acum două zile. Majestatea Sa Regele Bhumibol al Thailandei, numit și Regele Rama al IX-lea, a împlinit 70 de ani de domnie la 9 iunie 2016.  Rama al IX-lea este suveranul cu cea mai lungă domnie din istoria țării sale și a împlinit 88 de ani.

Dinastia Chakri, din care se trage Regele Bhumibol, a început să domnească în Siam (denumirea veche a Regatului Thailandei) în anul 1782. Atunci, întemeietorul Familiei Regale și al Dinastiei, Regele Rama I, vitează căpetenie de oști, a înlocuit pe regele anterior, Taksin. Rama I este cel care, din motive de ordin strategic militar, a adus capitala într-un orășel cu port fluvial, numit Bangkok.

După patru generații, strănepotul său, Rama al IV-lea sau Regele Mongkut, a fost unul dintre cei mai luminați și mai vizionari lideri thailandezi. Regele Mogkut a domnit din 1851 până în 1868 și a negociat tratate de importanță crucială cu puterile europene, a introdus științele moderne și reforme care au ferit țara de colonizare sau de intrarea sub dominația vecinilor. I-a urmat Rama al V-lea sau Regele Chulalongkorn, probabil cel mai mare monarh al thailandezilor din toate timpurile.

Rama al V-lea a domnit din anul 1868 până în anul 1910, aproximativ în aceeași perioadă cu Regele Carol I și a însemnat pentru thailandezi exact ceea ce Regele Carol a însemnat pentru noi. Regele Chulalongkorn a abolit sclavia, a reorganizat sistemul guvernamental și, precum Carol I, a construit în Siam primele căi ferate.

Actualul monarh al thailandezilor a intrat în prima linie a vieții politice a Regatului Siam la 9 iunie 1946, când a succedat la Tron, în urma morții fratelui său în vârstă de numai 21 de ani, Regele Ananda sau Rama al VIII-lea. Regele Bhumibol Adulyadej, în vârstă de 18 ani, devine Rama al IX-lea, Suveranul Regatului Siam. Ceremonia oficială a încoronării sale a avut loc în anul 1950.

Principele Bhumibol Adulyadej s-a născut în Statele Unite ale Americii, în orașul Cambridge din Statul Massachusetts, unde tatăl lui era student la Universitatea Harvard. Împreună cu fratele și sora lui mai mare, el a fost crescut în SUA, apoi în Elveția.

Regele Bhumibol este un model excepțional de leadership. Majesatea Sa are, mai înainte de toate, o domnie neobișnuit de lungă. Într-o monarhie constituțională care i-a impus limitări politice, regele a reușit să dobândească o autoritate morală care l-a făcut deopotrivă venerat și util prezentului țării lui.

În anii 1960 și 1970, pericolul comunist a fost copleșitor în Thailanda. Insurgenții comuniști, sprijiniți de URSS și de China, aveau putere de convingere, mijloace de propagandă și echipamente militare. În plus, în lunga sa domnie, Regele Bhumibol s-a confruntat cu o mulțime de intervenții militare interne.

Există martori oculari care atestă ca Regele Bhumibol, asemenea Regelui Mihai care repara mașinile românilor ce veneau să-l viziteze la Versoix, repara, în anii insurgenței comuniste, mitralierele și puștile stricate ale soldaților lui, pe care le trimitea, mai pe urmă, în stare de funcțiune, pe front.

Nu este singura asemănare dintre Regele Mihai și Regele Bhumibol. Majestățile Lor fac parte din aceeași generație de tineri contemporani cu cel de-Al Doilea Război Mondial. Amândoi s-au opus comunismului. Regii Mihai si Bhumibol sunt longevivi și reprezintă un reper identitar al țărilor lor, o instituție cu rol definitoriu în prezentul și viitorul națiunilor lor. Amândoi au vocație, viziune, răbdare și și-au câștigat respectul și iubirea conaționalilor lor. Regele Bhumibol și Regina Sirikit au împlinit anul acesta 66 de ani de căsătorie, în timp ce Regele Mihai și Regina Ana au împlinit, tot anul acesta, 68 de ani de căsătorie. În viața de toate zilele, Regele Mihai împărtășește aceleași hobby-uri cu Regele Bhumibol: îi place să repare mașini, este un fotograf pasionat, îi place muzica și are o afecțiune specială pentru animale. Regele Mihai a cântat la pian, Regele Bhumibol a cântat la saxofon. Și, nu în ultimul rând, cei doi regi, ajunși în secolul al XXI-lea au un remarcabil punct comun: au supraviețuit puternicilor lor dușmani.

Cei șaptezeci de ani de domnie ai Regelui Bhumibol au adus Thailandei un important progres social și o dezvoltare economică remarcabilă și constantă. Thailanda și-a înbunătățit relațiile cu țările vecine, Laos, Burma, Cambodgia și Malaezia. Instituțiile statului s-au modernizat. După anul 1992, economia a făcut un progres fără precedent. Educația primește astăzi în Thailanda 7.6% din Produsul Intern Brut.

Țara are astăzi 68 de milioane de locuitori, dintre care 14 milioane locuiesc la Bangkok (inclusiv regiunea metropolitană). Thailandezii au un ritm de dezvoltare economică de aproximativ 2.8% pe an, si un PIB pe cap de locuitor de 16,100 $. Thailanda are un turism și o rețea de servicii care se situează printre cele mai bune din lume.

Regele Bhumibol s-a impus în țara sa printr-o excepțională muncă de inițiere a unor programe de dezvoltare rurală. Regele Bhumibol și Regina Sirikit, însoțiți de ceilalți membri ai Familiei Regale, au fost prezenți, săptămână de săptămână, în sate, în orașele mici, în ferme, în școli, în casele țăranilor, îndemnându-i să-și orienteze munca agricolă în direcții moderne, prin aplicarea metodelor științifice și ecologice de cultivare a cerealelor. Este o inițiativă care a necesitat o răbdare colosală, zeci de ani de efort, viziune, credință și iubire de oameni. În anii 1940, 1950 și chiar 1960, Regele a mers personal în așezările triburilor din nordul țării, îndemnând oamenii să înceteze cultivarea opiumului și să îl înlocuiască cu semințe de cereale, legume sau fructe. De asemenea, a creat și susținut programe de îmbunătățire a resursei de apă.

Filosofia Regelui Bhumibol legată de economia cumpătării, “Sufficiency Economy Philosophy”, a fost înscrisă în publicațiile ONU. Contribuția teoretică și practică a Regelui Rama al IX-lea se află într-o legătură directă cu “Noua teorie a agriculturii privitoare la securitatea alimentară și reducerea sărăciei”, elaborată de Organizația Națiunilor Unite (“UN New Theory of Agriculture with food security and poverty reduction”).

Respectul câștigat în șapte decenii de domnie și legătura directă cu populația țării i-au dat regelui puterea de a acționa ca mediator decisiv în vremuri de violență urbană, cum a fost revolta studenților din 1973 sau teribilele confruntări politice din 1992, când a fost nevoit să facă o apariție fără precedent la televiziune, dar care a avut drept efect înțelegerea dintre cele două tabere opozante.

Ultimii ani nu l-au ferit pe Regele Bhumibol de situații grele. De fiecare dată, însă, instituția regală s-a dovedit de neînlocuit în menținerea echilibrului, a direcției de mers, în menținerea credinței, a mândriei și a încrederii în destinul națiunii. Privind la istoria Asiei din ultima sută de ani, rememorând tragediile și dezastrele politice, sociale, umane sau naturale care s-au produs, rătăcirea și cruzimea pe care unele popoare le-au avut de suportat, se poate spune că Thailanda a avut șansa unică de a-l avea pe acest om.

Regele Rama al IX-lea merită venerația thailandezilor și respectul nostru, al tuturor.

4 comentarii

  1. Zanfir Constantin says:

    Doi oameni de exceptie care s–au impus prin autoritatea morala, oameni care au stiut sa sa elibereze de egoism, de ura si prin ac. s–au facut utili oamenilor.

  2. Cristian Sandu says:

    Dezvoltarea economica a Thailandei din ultimele doua decenii i-a inspirat pe unii gazetari sa defineasca metaforic aceasta tara drept “Tigrul Asiei. Acest progres se datoreaza in mare masura stabilitatii conferite de monarhia constitutionala si intelepciunii cu care Regele Bhumibol reuseste sa armonizeze societatea. Felicitari ASR Principelui Radu pentru foarte bine documentata prezentare!

  3. Diana Lucia Zotescu says:

    Am avut ocazia, invitata fiind la cateva evenimente organizate acum vreo 2-3 ani de Ambasada Thailandei la Bucuresti, sa discut cu Ambasadoarea acestei tari. Am aflat astfel cat este de iubit – venerat chiar – de catre populatia Thailandei Regele Bhumibol, sentimente care, alaturi de respectul imens de care se bucura printre supusii sai, au fost elementul esential care a zadarnicit eforturile celor ce doreau deturnarea catre comunism a tarii.

    In 2011, fiul meu a fost, timp de cateva luni, visiting lecturer la Universitatea de Arhitectura din Chang Mai, oras universitar din nordul Thailandei, aproape de granitele cu Burma (Myanmar) si Cambodia (ceea ce i-a permis sa viziteze si vestigiile de arhitectura ale acestor doua tari, ca de exemplu vestitul templu-oras Ankor Vat, aflat in patrimoniul mondial al UNESCO). Fiul meu a confirmat afirmatiile Ambasadoarei Thailandei, impresionat fiind de sentimentele profunde de dragoste si respect ale tinerilor studenti fata de Regele Bhumibol, de atitudinea Sa echilibrata si inducatoare de pace sociala, atat de necesara intr-o tara unde inca se mai manifesta tendinte comuniste.

    Ii uram MS Regelui Bhumibol ani multi, sanatosi si plini de armonie pe tronul Siam-ului.

    prof. Diana Lucia Zotescu
    dr. arh. Robert Eugen Zotescu

  4. Pantea Alexandru-Sorin says:

    Daca vom compara monarhia thailandeza cu destinul altor monarhii din Orientul Indepartat vom putea vedea ca aceasta este unica si ca reprezinta un model de succes. Este o institutie care nu numai ca a supravietuit de-a lungul secolului XX fara intreruperi in pozitia sa de institutie constitutionala a statului dar a reusit si sa conserve cea mai mare parte a atributelor sale traditionale in conducerea acestuia.

    Alt destin l-au avut toate acele monarhii ale Asiei. Monarhia imperiala a Chinei s-a prabusit din cauza imposibilitatii reformarii unui stat ancorat de secole in traditia confucianista. Monarhia imperiala a Japoniei a suferit o grea infrangere la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Imparatul ramand doar un simbol al Natiunii si Statului. Cu toate acestea monarhia nipona este o supravietuitoare a istoriei contemporane a Lumii. Monarhiile vietnameza si laotiana s-au incheiat in fata tavalugului comunist din pricina coruptiei si a servilismului acestora in raporturile cu puterea coloniala franceza. Istoria imperiului coreean s-a incheiat intr-un mod dramatic fiind anexat militar de Japonia intr-o epoca in care acest stat dorea sa-si dovedeasca superioritatea pe toate planurile cu toti vecinii sai. In fine, un caz cu totul interesant este cel al monarhiei cambodgiene revenita la putere si vazuta ca o salvare, ca o mantuire de la crimele khmerilor rosii (o asemanare deosebit de interesanta cu monarhia spaniola contemporana).

    Thailanda in schimb a reusit gratie unui sir de Suverani care nu S-au abatut de la calea traditionala de conducere a Natiunii Lor sa evite toate aceste dezastre ale Istoriei, toate acele naufragii care marcheaza destinul national.

    Ramane de vazut daca monarhia thailandeza va reusi sa faca si “marele pas” catre secolul XXI in ceea ce priveste cedarea anumitor atributii constitutionale in mainile parlamentului si guvernului civil avandu-se in vedere ca sistemul de conducere al acestui Stat bazat pe alternanta la putere a politicienilor si militarilor nu mai este de natura sa satisfaca anumite nevoi ale acestei Natiuni.

    Sunt insa convins ca asa cum si in trecut Regii thailandezi au prevazut din timp apropierea anumitor pericole la adresa Statului si Natiunii Lor si acum se va sti modul in care trebuie actionat.

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 54151244
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate