Giurgiu

Prima vizita pe care am facut-o la Giurgiu, in calitate oficiala, a fost in anul 2004. Iar ultima oara am poposit in orasul de pe Dunare exact acum trei ani, in februarie 2005. Vizita de astazi a fost, insa, de departe, cea mai emotionanta, mai datatoare de speranta si mai plina de surprize.

In ciuda unei intarzieri de 20 de minute, datorata reparatiilor de pe strazile Capitalei, am fost intampinat la primaria municipiului de un mare numar de personalitati, in frunte cu primarul, dl Lucian Iliescu. Consilieri locali reprezentand toate partidele politice, oameni de afaceri, jurnalisti, personalitati culturale au umplut pana la refuz frumos decorata sala de consiliu. In trei ani, multe cladiri din centru au fost renovate si arata atractiv si primitor. Am avut o cuprinzatoare discutie, in care am incercat sa aduc in prim-plan specificitatea si unicitatea acestei asezari urbane care, in contrast cu dimensiunea ei, are un rol strategic in geografia, cultura si economia Romaniei de maine.

Binecuvantat cu o asezare in proximitatea Bucurestiului, precum si cu vecinatatea Dunarii, Giurgiul este o poarta de intrare din Orientul Mijlociu. De la aeroportul Otopeni pana la portul din Giurgiu sunt 80 de kilometri care ar putea fi parcursi intr-o ora. Trebuie doar ca administratorii Romaniei sa inteleaga, dupa douazeci de ani, ca infrastructura nu mai poate astepta. Giurgiu ar putea deveni un loc preferat al investitorilor straini, un oras care sa obtina o multitudine de fonduri structurale. Am discutat despre frumusetea naturala a locului, de Comana, padurile, lacurile si insulele din aria judetului. Am mai vorbit despre extraordinara resursa umana reprezentata de tinerii liceeni si despre noua episcopie ortodoxa. Am invitat pe toti participantii la discutie sa vina la Palatul Elisabeta, in cadrul Serii giurgiuvene, pe care as dori-o programata pentru iunie, anul acesta.

Domnul prefect Sergiu Stanisteanu a fost urmatoarea mea gazda. Vizita a prilejuit o discutie pe aceleasi teme. Am rugat institutia prefectului sa ia parte la organizarea Serii giurgiuvene, in vara, la Palatul Elisabeta.

Am avut surpriza sa descopar Directia de asistenta sociala, o institutie mai putin obisnuita, sustinuta financiar de primarie si reprezentand expresia locala a interesului pentru cazurile sociale. Oameni batrani fara familie, copii abandonati sau tineri nefericiti gasesc adapost intr-o institutie curata, moderna, echipata european, in care oamenii au ca filosofie generozitatea, iubirea, compasiunea si spiritul civic.

Portul din Giurgiu a fost urmatoarea institutie vizitata. Potentialul acestui loc este nelimitat. Nu numai pentru asezarea sa care privilegiaza economia si multiculturalismul, dar si prin frumusetea locului. Insula cea mai mare dintre cele asezate, pe Dunare, in proximitatea orasului ar putea, de exemplu, gazdui un numar de locuinte egal cu numarul celor existente in Giurgiu.

La liceul teoretic “Tudor Vianu” am vizitat laboratoarele, clasele si am avut o exceptionala discutie cu elevii de clasele a XI-a si a XII-a. Liceul este unul de elita, iar profesorii si elevii, ca si directoarea institutiei, m-au impresionat cu eleganta, politetea, inteligenta si eruditia lor. Dar poate cea mai frumoasa dovada a caldurii si increderii a fost gestul mai multor elevi din prima clasa de liceu, care au asteptat o ora, in curtea liceului, pentru ca sa ne intalnim cateva clipe, la sfarsitul intalnirii cu colegii lor mai mari.

Muzeul municipal, asezat intr-o cladire veche, parte a patrimoniului arhitectural al orasului, este plin de exponate legate de istoria moderna a Romaniei. Am gasit acolo o serie intreaga de obiecte legate de Familia Regala.

In aceasta atmosfera calda si personalizata, unica prin obiectele care populeaza cladirea, am purtat un amplu dialog cu reprezentantii TV Muntenia, legat de vizita de astazi, de viziunea pe 30 de ani a Casei Regale si despre actiunile noastre, menite sa dezvolte comunitatile locale ale Romaniei.