Cernavoda si Medgidia

Am fost la Cernavoda in anul 2002, intr-o calatorie de studii organizata de Colegiul National de Aparare. Am petrecut doar cateva ore, vizitand Centrala nucleara. Astazi, dupa sase ani, am facut prima vizita cu adevarat cuprinzatoare in aceasta urbe, care numara 20.000 de locuitori. Dl Gheorghe Hansa, primarul de la Cernavoda, ca si consilierii locali si oamenii de afaceri prezenti la primaria orasului au purtat cu mine un dialog de o ora. Ei au descris pe larg proiectele orasului, de la cele culturale la cele sociale si economice, iar eu am prezentat viziunea pe 30 de ani a Familiei Regale si proiectele de incurajare a dezvoltarii locale a Romaniei, considerata de noi cea mai importanta parte a drumului catre Europa, la inceput de mileniu III.

Cernavoda este o asezare urbana situata strategic la intretaierea apelor, la confluenta culturilor si religiilor, la incrucisarea drumurilor. De asemenea, are sansa de a fi una dintre putinele localitati romanesti legate de capitala printr-o autostrada. Sunt impresionat placut de multitudinea proiectelor primariei, care intentioneaza transformarea mai multor cartiere paraginite si abandonate in locuri de agrement, de cultura si de sport, de turism. Cernavoda are o asezare privilegiata si in privinta peisajului. Sunt anumite locuri din oras unde vederea peste Dunare este minunata. In oras se gasesc edificii, nu multe, care amintesc de epoca lui Carol I si de importanta pe care regele a acordat-o Dobrogei in general si orasului Cernavoda in special.

Am trecut, din fuga masinii, prin fata noii statii de epurare, am strabatut centura orasului, centrul pentru copii si tineret, caminul de batrani, spatiul unde se va ridica un mare complex cultural si sportiv in aer liber. Am luat masa intr-o cantina a personalului de la primarie, intr-un spatiu curat si frumos colorat.

A urmat o intalnire pe care pun mare pret. La sala de festivitati a campus-ului scolar am intalnit un numar de 300 de elevi, veniti de la doua scoli diferite: Liceul teoretic Anghel Saligny si Grupul Scolar Industrial Energetic. Campus-ul are o particularitate, aceea ca reuneste intr-un spatiu unic trei institutii scolare, cele doua amintite mai sus si o scoala generala. Ele folosesc in comun salile de sport, de festivitati, caminele si cantina. Este un concept generos, care vine in ajutorul elevilor saraci, proveniti de la tara. Primaria si consiliul local asigura multe dintre veniturile necesare acestui mare conglomerat educational, care pune impreuna 2500 de elevi.

Intalnirea cu liceenii a fost inspirata si pasionanta. Elevii au raspuns cu aplomb si precizie la temele propuse de mine, privind leadership-ul de astazi, valorile libertatii si democratiei, valorile perene ale generozitatii si responsabilitatii, ale loialitatii si puterii exemplului personal. Ei au dovedit ca stiu ce vor, pe ce lume traiesc, unde ar vrea sa mearga de aici incolo. Eleva care a deschis dialogul a spus ca ceea ce trebuie sa fie eradicat in Romania este prostia, rautatea si coruptia. Subscriu la cele spuse de ea. Dar, mai important decat aceasta, eleva a spus ca prostia este periculoasa pentru ca ea ingradeste libertatea. Aici, trebuie sa recunoasteti, tanara a depasit chiar inteligenta si acuitatea unora dintre cei care ne formeaza, zilnic, opiniile. Sper din toata inima ca elevii din Cernavoda sa acceseze blogul si sa contribuie aici, in continuare, la descrierea facuta de mine intalnirii de la liceu.

Inainte de a pleca de la Cernavoda, am avut surpriza sa fiu invitat la… televiziunea orasului. Un grup de intelectuali inimosi au creat o mica televiziune care transmite, numai pentru cei 20.000 de locuitori ai urbei, programe pentru care lucreaza de dimineata pana seara, cu mijloace reduse dar cu multa inima.

La Medgidia, oras pe care urmeaza sa-l vizitez cu alta ocazie, am poposit doar la Liceul teoretic “Nicolae Balcescu”. Am avut placerea sa intalnesc o parte a profesorilor, reprezentanti ai Inspectoratului Scolar si, mai ales, un numar de peste 300 de elevi. Directoarea mi-a spus ca ar fi fost prezenti la sala de sport mai multi elevi, daca ora nu ar fi fost ceva cam tarzie. Cei 300 de elevi au reactionat foarte frumos, atat la temele propuse de mine in dialogul cu ei, cat si la intalnirea propriu-zisa. Cred ca ora petrecuta cu ei s-a evidentiat prin franchete, prospetime, afectiune si incredere. Si ei au spus lucruri adevarate, uneori abrupte, dar pline de substanta. O eleva a vorbit despre saracie, lipsa de bunatate si degradarea spiritului civic. Alte doua eleve, redactori la revista scolii, au intrebat despre sistemul de educatie, despre importanta aderarii la Uniunea Europeana si despre nevoia dezvoltarii unui nou fel de leadership.

Faptul ca nu am vizitat in prealabil orasul lor m-a impiedicat sa aduc exemple legate de comunitatea in care acesti tineri traiesc. Vorbele, ca si aspiratiile lor, insa, m-au facut sa inteleg mai bine lumea in care traiesc. Voi privi, in masura posibilului, de aproape, destinul asezarii lor. Sper din toata inima ca cei prezenti sa contribuie in pagina de blog, adaugand substanta si idei povestii inceputa de mine.