110 ani de la moartea Principelui Mircea al României

„Micul meu Mircea, unde ești?”

Articol de avocat dr. Ioan-Luca Vlad

În ziua de 2 noiembrie 2026, s-au împlinit 110 ani de când, la Buftea, la conacul Știrbey, a murit Alteța Sa Regală Principele Mircea al României, cel mai mic copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria. Născut la București, la 21 decembrie 1912 (stil vechi) / 3 ianuarie 1913 (stil nou), Principele s-a stins joi, 20 octombrie / 2 noiembrie 1916, seara, între orele 20:15 și 21:00, răpus de febra tifoidă, la vârsta de trei ani și zece luni.[i] Însă scurta viață a acestui copil regal a lăsat o urmă cu mult mai lungă decât ea: o operă de ocrotire a copilului care i-a purtat numele aproape trei decenii și o istorie postumă – a mormântului său – care se încheie abia în zilele noastre.

România intrase în război la 27 august 1916, iar Familia Regală se retrăsese la Buftea, din calea bombardamentelor asupra Capitalei. Boala s-a arătat la 15 octombrie (stil nou) iar diagnosticul de febră tifoidă a venit după analizele din 21–23 octombrie; Principele a fost îngrijit de doctorii Romalo, Ion Cantacuzino și Vasile Voiculescu.[ii] În ultima zi, Regina nota: „Cred că se duce. Doctorii nu spun nimic, dar eu așa cred…”, iar seara: „Mircea a murit la ora nouă cu mâna lui într-a mea. E Ziua Morților! … Ziua tuturor Morților!”.[iii] Universul anunța a doua zi: „Mica și drăgălașa odraslă regală ce răspundea la numele de prințul Mircea, nu mai e în viață. […] Prințul Mircea a încetat din viață joi seara, la orele 8. Suveranii și AA. LL. Principesele României au vegheat la căpătâiul său până la ultimul moment.”[iv]

Sicriul a fost adus de la Buftea la Cotroceni cu un vagon împins de soldați. Sâmbătă, 4 noiembrie, la ora 12, Mitropolitul Primat a oficiat slujba în biserica Palatului, în prezența Suveranilor, a guvernului și a Corpului diplomatic, cu onorurile militare date de o companie de infanterie. Albina relata: „După terminarea serviciului divin, rămășițele pământești ale răposatului Principe Mircea au fost coborâte în cripta din interiorul bisericii. Când rămășițele pământești ale răposatului Principe au fost coborâte în criptă, Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Primat a pronunțat ultima binecuvântare, după datinele bisericii ortodoxe.”[v] Curtea a luat doliu pe trei luni.

„Toată biserica era plină de crizanteme albe – altceva nu vedeam, doar florile și groapa neagră în care l-au coborât sub pământ. (…) Acum trebuie să țin piept unei vieți fără el – trebuie să învăț să trăiesc cu un membru tăiat…”, scria Regina în jurnal.[vi] Peste trei săptămâni frontul ceda; înainte de plecarea spre Iași, la 26 noiembrie 1916, Suverana a mers încă o dată la Cotroceni și i-a lăsat viitorului ocupant al palatului o singură rugăminte: să nu fie luate florile de pe micul mormânt.[vii]

Inițiativele de ocrotire a copilului legate de numele Principelui apar după război, când Regina a chemat doamnele țării „în numele copilului meu, Mircea”: „În amintirea sfântă a celor cărora nu le-a fost dat să cunoască dulceața și amarul vieții, în numele durerii noastre, să ne strângem în ajutorul copiilor slabi, care cu nădejde privesc spre noi.” Societatea „Principele Mircea” pentru protecțiunea copiilor în România a primit calitatea de persoană morală prin Decretul regal nr. 2.924, dat la 10 iulie 1919. Potrivit art. 1 din statut, Societatea, „sub înalta președinție a M. S. Reginei”, avea ca scop ocrotirea copilului, „a femeii însărcinate și a mamei lehuze”, iar art. 3 îi încredința „înființarea de consultațiuni pentru copii (goutte de lait), crearea de leagăne”.[viii] Condusă efectiv de Lia Brătianu, Societatea avea, la 31 decembrie 1922, „în întreaga țară – un număr de 42 dispensare”;[ix] Casa Regală reține cifra totală de circa 350 de clinici și centre, realizate parțial cu sprijinul Crucii Roșii Americane. La copiii îngrijiți de Societate mortalitatea a scăzut la 3,71%, față de 12,74% la ceilalți.[x]

Fondurile se strângeau și prin timbrele oficiale de ajutor „danie de un leu”, emise pentru „Săptămâna Copilului” din 25 mai – 1 iunie 1930. Apelul Reginei, retipărit de Societate în iunie 1930, cu mulțumiri pentru „daniile (timbre) prețuite la un leu”, se încheia: „Din mult-puținul vostru ajutați opera de protecție a copilăriei. Adăugați la gândul cel curat fapta cea bună, căci în copiii Neamului, Neamul însuși trăiește.” Presa îndemna publicul să cumpere „micile timbre speciale, atât de artistic concepute”, căci „din cele câteva centime ale acelor timbre, timbru lângă timbru, dela o scrisoare la alta, pe nesimțite, se vor aduna sume cari vor scăpa viețile multe de copii”, iar poșta purta, în 1931, flamura „Ajutați Societatea Principele Mircea – operă de interes național”.[xi]

Opera a fost curmată de regimul instaurat după 30 decembrie 1947: printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri publicat în Monitorul Oficial din 29 august 1948, Societatea a fost dizolvată, iar patrimoniul ei trecut la stat.[xii]

Epopeea mormântului Principelui Mircea a început în 1942, când presa brașoveană descria la Bran o încăpere care „îndeplinea altădată funcțiunea de închisoare. Astăzi a fost transformată în capelă. În mijlocul capelei, o placă masivă din piatră acoperă osemintele principelui Mircea, fiul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria”.[xiii] Strămutarea s-a făcut deci, în timpul domniei Regelui Mihai I, de Principesa Ileana, care i-a ridicat fratelui ei o capelă proprie, cu epitaful: „Mircea, mort în 20 octombrie 1916, în timp de război, când soldații României își sacrificau viețile pentru un vis care dăinuia de secole. Timp de doi ani a rămas singur păzitor al casei părinților săi, deasupra căreia drapelul țării a încetat să mai fluture.”

Regele Mihai I dorise ca fratele cel mic al tatălui său să odihnească în Necropola Regală a Noii Catedrale Arhiepiscopale și Regale de la Curtea de Argeș, unde, în 2019, a fost așezată, lângă cea a Regelui Carol al II-lea, o piatră cu inscripția „PRINCIPELE MIRCEA”.[xiv] Însă, în 2022, prin acordul Majestății Sale Custodele Coroanei cu Arhiducele Dominic de Habsburg, fiul Principesei Ileana și proprietarul Castelului Bran, s-a hotărât ca Principele să rămână definitiv în capela sa de la Bran. Decizia a fost bazată pe faptul că dorința Reginei Maria privind mormântul de la Cotroceni nu mai poate fi onorată în prezent; că Principesa Ileana a îngrijit de fratele ei printr-o capelă anume, în care a fost pomenit după rânduială, aceasta fiind ultima hotărâre legitimă și legală asupra rămășițelor sale; că o nouă strămutare ar rupe un ansamblu arhitectural valoros, ar lăsa un mormânt gol și ar risca profanarea rămășițelor; și că odihna la Bran este mai fidelă celor care l-au iubit și tradiției creștine. Piatra de la Curtea de Argeș rămâne, astfel, un cenotaf memorial.

Principele Mircea nu a avut parte să trăiască „nici zile bune, nici rele”, cum scria mama sa după Încoronarea din 1922,[xv] dar numele lui a însemnat, pentru zeci de mii de copii români, dispensarul, creșa și sora vizitatoare. Hotărârea din 2022 este, în termeni juridici, un act de respect față de ultima voință legitimă exprimată asupra rămășițelor sale – cea a surorii care l-a iubit – și, în termeni creștinești, o alegere a liniștii mormântului în locul simetriei unei necropole. Micul Principe rămâne, cum scria Principesa Ileana la plecarea în exil, în 1948, „singurul păzitor al casei noastre”.[xvi]

Addendum imagini

Fig. 1: „† Principele Mircea”, portret cu chenar de doliu (fotograf: Brand), Albina, an 20, nr. 5, 30 octombrie 1916 (stil vechi), p. 117. (Sursa: Albina, via Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/Albina_1916-1917/?pg=114; fotografie de presă din 1916, domeniu public)

Fig. 2: „La reine de Roumanie arrangeant des fleurs sur la tombe du prince Mircea” – Regina Maria aranjând flori la mormântul Principelui Mircea, biserica Cotroceni, aprilie 1923. (Sursa: Agence Rol, nr. 82713, Bibliothèque nationale de France, Gallica btv1b531030746, via Wikimedia Commons; domeniu public)

Fig. 3: Piatra memorială (cenotaful) „PRINCIPELE MIRCEA” din Necropola Regală a Noii Catedrale Arhiepiscopale și Regale de la Curtea de Argeș, 19 octombrie 2019. (Sursa: Wikimedia Commons, File:Grave of Prince Mircea.jpg, foto Rereader1996, licență CC BY-SA 4.0)

Fig. 5: Timbru oficial de ajutor („danie de un leu”) al Societății „Principele Mircea” – „Ocrotește copilul și mama – Danie un leu pentru copiii neamului”, tipar în albastru și galben; emis pentru „Săptămâna Copilului”, 25 mai – 1 iunie 1930 (Glasul Bucovinei, nr. 3239, 1 iunie 1930; Lupta, nr. 2581, 19 iunie 1930).

Fig. 7: „Apelul reginei Maria” – mulțumirile Societății „Principele Mircea” pentru răspândirea „daniilor (timbre) prețuite la un leu” în Săptămâna Copilului, cu îndemnul și semnătura Reginei. (Sursa: Lupta, București, nr. 2581, 19 iunie 1930, p. 3, via Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/Lupta_1930_06/?pg=44; domeniu public)


[i] Adevărul, an 29, nr. 10641, 22 octombrie 1916, p. 1 („Aseară la orele 8 și 15 m. principele Mircea s-a stins din viață”; „S-a născut în București la 21 Decembrie 1912”), Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/Adeverul_1916_10/?pg=36; Opinia (Iași), nr. 2896, 23 octombrie 1916, p. 1 („Joi 20 ale curentei orele 9 p. m.”), https://adt.arcanum.com/ro/view/Opinia_1916_10/?pg=36.

[ii] Alexandra Șerban, „O dramă la începutul Primului Război Mondial: moartea prințului Mircea”, Historia, https://historia.ro/sectiune/general/o-drama-la-inceputul-primului-razboiului-mondial-571840.html, după Maria, Regina României, Jurnal de război 1916–1917, București, Humanitas, 2014.

[iii] Ibidem; a doua însemnare apud TVR Info, 13 iunie 2022, https://tvrinfo.ro/exclusiv-rama-i-ele-prin-ului-mircea-vor-fi-stramutate-de-la-bran-la-curtea-de-arges-al-saselea-copil-al-reginei-maria-si-al-regelui-ferdinand-a-murit-la-trei-ani-de-febra-tifoida_907168/.

[iv] Universul, an 34, nr. 294, 23 octombrie 1916, p. 1, Arcanum, %sUniversul_1916_10/?pg=104 (ziarul indică ora 8 seara).

[v] Albina, an 20, nr. 5, 30 octombrie 1916, p. 116, Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/Albina_1916-1917/?pg=113; v. și Universul, nr. 294, 23 octombrie 1916, p. 3 (ordinul pentru funeralii, „azi Sâmbătă 22 Octombrie, ora 12 din zi”), https://adt.arcanum.com/ro/view/Universul_1916_10/?pg=106; L’Indépendance Roumaine, nr. 12563, 6 noiembrie 1916 (sigilarea mormântului în prezența ministrului cultelor), https://adt.arcanum.com/ro/view/LIndependanceRoumaine_1916_10-12/?pg=128.

[vi] Maria, Regina României, Jurnal de război 1916–1917, ed. cit., apud Historia, loc. cit.

[vii] „Queen Marie on the wandering path”, Europe Centenary, https://europecentenary.eu/queen-marie-on-the-wandering-path/, după Jurnal de război 1916–1917, ed. cit.

[viii] Decretul regal nr. 2.924 din 10 iulie 1919 (contrasemnat G. G. Mârzescu) și statutele Societății, Monitorul Oficial nr. 71 din 16 iulie 1919, p. 3830, Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/MonitorulOficial_1919_07/?pg=589. Pentru activitatea anterioară: Viitorul, 10 decembrie 1914, https://adt.arcanum.com/ro/view/Viitorul_1914_12/?pg=21; Minerva, 18 octombrie 1915; „Căminul Principele Mircea” din Iași, Evenimentul, 24 martie 1918 – n.a.

[ix] „Activitatea societății «Principele Mircea»”, Dimineața, nr. 5971, 22 iunie 1923, Arcanum, https://adt.arcanum.com/ro/view/Dimineata_1923_06/?pg=168.

[x] Viitorul, 1937, apud „Societatea «Principele Mircea»… a fost desființată de comuniști”, Dosare Secrete, https://dosaresecrete.ro/societatea-principele-mircea-creata-in-memoria-fiului-reginei-maria-a-fost-desfiintata-de-comunisti/.

[xi] Glasul Bucovinei, nr. 3239, 1 iunie 1930, p. 2, „Apelul M. S. Regina Maria” și programul „Săptămânii Copilului” (25 mai – 1 iunie 1930), Arcanum; „Apelul reginei Maria”, Lupta (București), nr. 2581, 19 iunie 1930, p. 3, https://adt.arcanum.com/ro/view/Lupta_1930_06/?pg=44 (retipărit în Viitorul, nr. 6709, 21 iunie 1930, și Expresul, Brăila, nr. 390, 22 iunie 1930, p. 1); „Ultima zi”, Dreptatea (București), nr. 791, 2 iunie 1930, p. 1, https://adt.arcanum.com/ro/view/Dreptatea_1930_06/?pg=6.

[xii] Jurnalul Consiliului de Miniștri publicat în Monitorul Oficial din 29 august 1948, apud Dosare Secrete, loc. cit..

[xiii] Lumina Satelor, 24 iulie 1938, https://adt.arcanum.com/ro/view/LuminaSatelor_1938/?pg=120 (mormântul la Cotroceni); Tribuna (Brașov), nr. 320, 9 mai 1942, https://adt.arcanum.com/ro/view/TribunaBrasso_1942_05/?pg=64; Tribuna (Brașov), nr. 384, 26 iulie 1942, https://adt.arcanum.com/ro/view/TribunaBrasso_1942_07/?pg=184.

[xiv] Casa Majestății Sale, loc. cit.; Adevărul, 17 februarie 2022 („Piatra funerară a Principelui Mircea, așezată lângă cea a Regelui Carol al II-lea”).

[xv] Regina Maria, Capitole târzii din viața mea, apud romaniaregala.ro, 2 noiembrie 2016, loc. cit.

[xvi] Ileana, Principesă a României, Trăiesc din nou, citată în „Conotațiile romantice ale unui testament regal”, romaniaregala.ro, 3 februarie 2019, https://www.romaniaregala.ro/atitudini/conotatiile-romantice-ale-unui-testament-regal/.

Lasa un comentariu

© 2007-2026 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 71408063
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate