Trezirea din letargie
|
Romulus Dan Busnea ,,Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” Regele Mihai I al României
Într-o lume în care cultul plăcerii şi al bunăstării tinde să devină astăzi ideologia cea mai răspândită şi în care, banul este etalonul universal şi principalul criteriu de apreciere a valorii, avem de-a face cu o confuzie generată de exaltarea iraţionalităţii, sau aşa cum spunea David Spengler (unul dintre adepţii doctrinei New Age- de care însă s-a detaşat în ultimele sale lucrări), avem parte de un ,,narcisism spiritual bazat pe anularea discernământului şi pe suspendarea raţionalităţii”. Nu ştiu dacă vom putea vorbi de intrarea în normalitate într-un an al crizelor de tot felul, cert este că ne confruntăm în primul rând, cu o criză a conştiinţei, o criză a spiritului, a interiorului nostru, care toate adunate, vor crea premisele unor noi cadre de viaţă la nivelul întregii societăţi umane. Atâta timp cât interesele consumist-financiare vor fi principalele priorităţi ale ,,anti-omului postmodern” sau ale ,,omului de masă”; atâta timp cât omul se desparte de credinţa în Dumnezeu, aruncându-se în braţele noii spiritualităţi mistice şi esoterice care neagă şi încearcă să dizolve fundamentul religiei creştine; atâta timp cât umblăm după modele care nu au nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural şi nici ontologic, fiinţa umană nu va putea ajunge la regăsirea intimităţii interioare, la reintrarea în rost, la împlinirea destinului ei, la desăvârşirea personalităţii sale, ci doar la o falsă iluzie că acestea vor fi împlinite. Tocmai de aceea, am încercat în numărul trecut al revistei, să trag un semnal de alarmă şi să demonstrez în expozeul meu, că a sosit timpul redeşteptării noastre spirituale, timpul unui nou început istoric şi că, în afară de o Românie superficială şi negativistă, de oameni corupţi şi de o ,,falsă elită politico-economico-intelectuală”, mai există şi o Românie profundă, cu oameni cinstiţi care nu aparţin şi nici nu-şi doresc să aparţină sistemului, cu valori şi talente care pot oricând revitaliza sentimentul de demnitate şi mândrie naţională- care ne cam lipsesc de ceva vreme, cu locuri minunate încărcate de credinţă, tradiţii şi obiceiuri, cum arareori poţi să vezi prin lume. După cum spunea într-un interviu şi Mircea Palton, ,,cartea A treia forţă: România profundă (Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon), s-a născut din refuzul de a face aceste false alegeri între depersonalizarea consumistă şi dezumanizarea comunistă. Dacă primele două forţe sânt ideologia (comunistă, corectitudinea politică) şi banul (jaful organizat cu abilitate tehnocratic-apolitică în România), a treia forţă e, pentru mine şi pentru Ovidiu, libertatea. Şi această libertate am descoperit-o în România profundă. O Românie care nu e neapărat <<păşunistă>>, nu e doar România rurală, ci şi România urbană, a micilor meşteşugari, a micilor întreprinzători, a unor segmente ale profesiilor liberale, preoţimii, profesorilor. E, în ultima instanţă, România care nu se vede, care e ignorată, nereprezentată. România profundă nu e România ştirilor de la ora 5, ci România pe care am primit-o cu noi prin naştere pe pământ românesc şi botez în Biserica Ortodoxă. România profundă e România pe care o ducem cu noi, pe care o vedem cu colţul ochiului şi pe care o iubim cu colţul inimii. E marginea de adevăr din care vine libertatea. E o icoană într-un colţ de cameră. E lumina pe care toţi aceşti oameni sintetici pe care îi lăsăm să ne conducă o absorb, întunecându-se. România profundă, ca şi moşii şi strămoşii noştri, nu se mai vede. Nu e pe <<sticlă>>, ci în pământ. În ţărâna din care sântem făcuţi, în care ne vom întoarce şi care e sortită învierii”. România profundă, trebuie să fie într-adevăr un proiect, un plan care trebuie pus în aplicare în toate colţurile ţării şi pe toate palierele vieţii societăţii româneşti, de astăzi şi de mâine. Un proiect, care trebuie să aducă în prim plan elitele acestei ţări, oamenii de talent şi competenţi, valorile autentice, care să nu mai fie silite să apuce calea exilului interior sau exterior. În urma articolului publicat în această revistă, ca şi pe blogul Principelui Radu al României, au apărut o serie de comentarii care demonstrează cum nu se poate mai bine, că există o Românie profundă, care- chiar dacă mai nemulţumeşte încă pe mulţi, nu este ignorată, ci dimpotrivă prezintă un deosebit interes nu numai pentru prezent, dar şi pentru viitor. Pentru a vă edifica mai bine, iată şi câteva dintre ele, prezentate pentru a fi analizate şi pentru a ne dezmorţi spiritele, pentru a ne trezi din letragia care ne-a cuprins: Horia Niţescu- Bucureşti: ,,Cred că autorul pune punctul pe <<i>> prin observaţia că avem de ales <<între o Românie profundă, a oamenilor ataşaţi valorior naţionale, creştinismului ortodox, familiei tradiţionale, şi România superficială, România ca brand al elitei cosmopolite>>. Cât despre unul dintre comentarii, mult prea sceptic şi arţăgos, în dezacord cu el, aş face observaţia că România profundă se regăseşte, nu atât în Capitală, cât mai ales în consolidarea comunităţilor locale şi a mediului rural. Şi dacă acceptăm că veşnicia s-a născut la sat, ortodoxia nu mai apare ca discriminare, ci ca element definitoriu al poporului român, iar pentru a reveni la ce-am fost, la tradiţie, la România profundă invocată de Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Dan Puric, n-avem decât o singură cale: din cioburile vechilor amintiri (Slavă Domnului că ele încă există), să reclădim icoanele trecutului, să reclădim modelele distruse- modelul generozităţii, mdelul responsabilităţii, al loialităţii, al exemplului personal. În grupuri de cunoştinţe, de colegi sau chiar necunoscuţi, putem să presărăm sămânţa concordiei pentru câştigarea încrederii, a prieteniei. Poate vom reuşi din acest an să fim mai buni, mai modeşti şi mai apropiaţi. Mai sinceri şi mai încrezători unii în alţii, cu un pas mai aproape de România altfel, de România profundă, de România adevărată. Căci răul stă în noi, nu în străini, iar binele poate veni numai de la noi, nu de la străin”; Ligia Mona Barariu: ,,Într-adevăr, trăim încă într-o ţară unde limbile de lemn sânt la mare înălţime şi nu am reuşit să reinstaurăm un regim democratic în care fiecare român să-şi vadă liniştit de preocupările sale. Tinerii se gândesc încă la emigrat, pentru că nu au un trai decent, iar alţii se uită la capra vecinului dacă este mai arătoasă, sau nu. Atunci când vom avea conştiinţă morală, vom face din România ceea ce a fost altădată”; George Căşleanu- Galaţi: ,,Entuziasmul, idealurile, speranţele zilelor de decembrie 1989, s-au spulberat încet-încet, zi cu zi, an după an. Politica a fost folosită ca mijloc de îmbogăţire, clasa politică fiind cea mai arogantă, incompetentă şi mai lacomă, din toată istoria României. Progresul nu se poate realiza fără o acţiune conjugată a elitelor şi fără angajarea maselor într-un proiect de anvergură naţională. Se încearcă în ultima vreme, să se vină cu idei şi proiecte de genul: România altfel, România profundă, Mişcarea de rezistenţă, dar cine să le pună în practică şi cum? Sântem atât de dezbinaţi, dezinteresaţi şi letargici, că va trebui să căutăm mult până vom găsi oameni doritori să pună în practică astfel de proiecte”; Marius Zgureanu- Timişoara: ,, Marea tristeţe este că România aşteaptă o astfel de schimbare de 20 de ani, dar datorită situaţiei critice de acum, va trebui să mai aşteptăm poate cel puţin încă un deceniu pentru a culege roadele acestei abordări. Este imperios necesar ca grupurile de rezistenţă care mai există, să înveţe să colaboreze şi să nu rămână fiecare pe cont propriu, izolate şi înţepenite în propria viziune. Nu cred că ne putem permite ca speranţa într-o Românie renăscută din propria-i cenuşă, să fie îngropată de greutăţile zilnice, pentru că ar însemna să condamnăm şi generaţiile următoare la mizeria în care ne zbatem noi azi. Ori asta nu pot şi nici nu vreau s-mi imaginez”. Cuvintele acestor români adevăraţi, sânt expresia României profunde, care departe de a fi o simplă metaforă, este în primul rând pentru mulţi dintre noi, crezul, substanţa, frumuseţea şi identitatea acestui neam. Da, tineretul pluteşte în derivă pe un ocean lipsit de modele, într-o societate pervertită unui secularism agresiv, din care însuşi Dumnezeu, a fost izgonit în ,,Siberii de gheaţă”, iar noi cei care mai avem un pic de conştiinţă şi de credinţă, avem datoria de a schimba împreună cu ei, destinul României. Nu este nimic imposibil, atâta timp cât ne bazăm pe rolul modelelor în transmiterea valorilor, pe tradiţie şi pe credinţă. Articol publicat în revista “Plumb”, numărul din ianuarie 2010 |
Profund, ca de obicei. Felicitări !
Legat de această temă, iată ce spune un om care a trecut prin iadul închisorilor comuniste despre educaţia ce se făcea în perioada interbelică: “Educaţia noastră, a acestei serii de tineri, a fost fundamentată pe patru coordonate: Dumnezeu, ca valoare supremă, neamul, tradiţia, Regele.”
(clipul, de aproape 5 minute este disponibil la adresa http://www.youtube.com/watch?v=YeT154DQXTw)
Articolul domnului R.Busnea mi-a reamintit unele idei mai vechi despre un proiect căruia, se vede treaba, încă nu i-a sosit vremea…
.
Letargia la români s-a instalat îndată după reprimarea manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii, când s-a văzut că nu există la noi o susţinere profundă, de mase, pentru reformele democratice autentice. Aşa s-a ajuns ca timp de 20 de ani să nu se formeze o opoziţie a societăţii civile. Pentru simplul motiv că n-a existat o societate civilă, formarea acesteia a fost permanent sabotată, voit sau nu, nu doar de regimurile post-decembriste, dar şi de „Alianţa Civică” (transformată ulterior în Partidul domnului Manolescu), apoi de Convenţia Democrată (transformată ulterior în Convenţia domnului Constantinescu), după care lipsa de alternative democratice a devenit o rutină în spaţiul public românesc. Aşa încât opoziţia politică la noi este opoziţia oligarhilor: unii sunt la putere, ceilalţi în opoziţie, şi invers. Din patru-n patru ani nu avem de ales decât dintre ei.
.
Soluţia (proiectul) ar fi să alegem „a 3-a Forţă” din articolul domnului R.Busnea, să alegem LIBERTATEA de a sprijini, în cunoştinţă de cauză, formaţiunea cu cei mai activi politicieni doctrinari. (Puţini, totuşi există şi din aceştia). Dar mai întâi ar trebui să se coaguleze nuclee de societate civilă şi să se structureze pe orientările doctrinare clasice:
– orientare de stânga, social-democrată, de autentică protecţie socială. Care oferă nevoiaşilor nu undiţa, ci peştele (prins de destoinici, nu de nevolnici);
– orientarea de dreapta, liberală, de concurenţă fără restricţii. Care oferă undiţa, nu peştele. Protecţie socială doar pentru nevoiaşii „utilizabili”, restul la mila creştinească.
– orientarea de mijloc, creştin-democrată. Care oferă undiţa nevoiaşilor valizi, şi peştele celor nevolnici.
.
Cred că aşa ar trebui instruită populaţia, începând de la mici nuclee, pentru a se ajunge la o societate civilă structurată, în cunoştinţă de cauză, pe opţiuni doctrinare.
Dar cine să o facă?
Pentru că totul ar trebui să se raporteze la un reper FUNDAMENTAL de normalitate, şi să se evalueze cu un etalon UNIC de normalitate. Acest reper, care ar trebui să fie un fel de „celulă” centrală a societăţii, în viziunea mea, nu poate fi decât „familia tradiţională”, iar etalonul care să măsoare înflorirea şi emanciparea familiei la români nu poate fi decât Familia Regală – ca model naţional al familiei tradiţionale. Model de armonie, de seriozitate şi responsabilitate, model de demnitate şi identitate naţională, model de morală creştină, de modestie şi de onestitate, model de generozitate şi de loialitate. Este familia cea mai în măsură să aprecieze că, după cum se exprima Principele Radu, „este atât de uşor să distrugi şi atât de greu să refaci” şi că „efortul de a pune lucruri şi obiceiuri la locul lor este migălos şi necesită o mare cheltuială de energie, timp şi bani”.
.
Domnul R.Busnea ne propune, pentru ieşirea din letargie, să ne implicăm „într-un proiect, un plan care trebuie pus în aplicare în toate colţurile ţării şi pe toate palierele vieţii societăţii româneşti”. Eu mă ofer, mai vine cineva? Poate că totuşi a sosit vremea.
Domnule Gabriel B., vă mulţumesc pentru aprecieri, iar referitor la cele spuse cu privire la cei care au trecut prin iadul comunist şi care pot fi consideraţi ca nişte părinţi ai României profunde, iată ce spunea unul dintre cei mai mari gânditori creştini ai umanităţii, Petre Ţuţea: ,,Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat, am leşinat din bătaie. Iacă n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum de mai sânt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit, pentru că nu pot să ofensez poporul român, spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi”.
Domnului Horia Cremene, o mai veche cunoştinţă, aleasă recunoştinţă pentru vorbele alese, dar şi pentru îndrăzneala de a crede că România profundă poate fi scoasă la suprafaţă. Trebuie să găsim o modalitate, pentru a ne întâlni şi a încerca să materializăm cele discutate. Sper să ni se alăture şi Alteţa Sa Regală, Principele Radu, alte personalităţi pe care le-am contactat, precum şi cei tineri.
În curând, toţi cei care doresc să se implice într-un asemenea proiect, vor putea accesa şi blog-ul meu, care se va intitula Romania profundă. Până atunci, îmi puteţi scrie pe adresa de e-mail rbusnea@yahoo.com. Îi aştept pe cei tineri. Aud cumva voci?
Domnule Busnea,
Acum aproximativ un an, in comentariul unui articol al domnului Andrei Tudor vorbeam despre « Curatenia Primaverii Romanesti ». Sper ca acea primavara sa vina cat mai curand, deoarece nu ne mai permitem prea multe ierni peste aceasta tara. Depinde doar de noi sa spargem gheata si sa descoperim primii ghiocei.
Lucrarea de zidire a noii Romanii va dura mult mai mult decat se asteapta majoritatea dintre noi si va fi foarte complexa, datorita situatiei in care se gaseste tara noastra. Deoarece trebuie actionat in profunzime, opozitia va fi puternica iar rezultatele nu vor fi vizibile imediat. Odata porniti pe aceasta cale va trebui sa perseveram si sa luptam pana la capat, indiferent de piedicile si infrangerile cu care sigur ne vom confrunta.
Pe scurt, raspund « prezent » din partea Timisoarei !
Cu deosebita stima,
Marius Z.
Chiar mă aşteptam la o reacţie din partea dv.,stimate domnule Marius Zgureanu, iar atitudinea pe care o afişaţi este călăuzitoare pentru demersul nostru. Aşa cum am spus, va trebui să ne întâlnim la începutul acestei noi primăveri, aşa cum am stabilit şi cu domnii Horia Cremene şi Gabriel B.
Să ţinem aproape!
Cu preţuire tuturor, şi în special, Principelui Radu, care ne găzduieşte pe blog-ul domniei sale, fiind-consider eu, alături de noi.
Mă aşteptam la o reacţie din partea dv., stimate domnule Marius Zgureanu, cel a cărui atitudine, este stimulatoare pentru demersul nostru. Sper să ajungem să ne întâlnim la începutul acestei noi primăveri, împreună cu toţi cei interesaţi de acest proiect, care poate fi salvator pentru viitorul României. Cu preţuire tuturor, şi în special Principelui Radu, care este alături de noi.
Eu actionez pe cont propriu de cativa ani, pentru ca nu am gasit amatori de a participa la un proiect.
Renasterea nu se face prin “iluminare miraculoasa”, nu o aduce nimeni din exterior, ea este un proces constant care cere investitii de resurse intelectuale si de alta natura.
Nu cred ca trezirea se face prin “exemplului personal”. Sunt adeptul a ceea ce spune Dl Horia Cremene – ca suntem in situatia asta “Pentru simplul motiv că n-a existat o societate civilă, formarea acesteia a fost permanent sabotată
Am sustinut ca socieattea este un sistem care trebuie sa functioneze prin proceduri si stimulente indiferent cine o conduce.
Occidentul nu a ajuns la performanata prin actiuni “miraculoase” ale unor “lideri providentiali”, a ajuns la nivelul actual de dezvoltare, construind un sistem democrat, care a pus in valoare toate resursele societatii, prin politica egalitatii de sanse.
M-as bucura daca o intiativa de genul Aliantei Civice ar fi relansata, dar o intitativa care sa aiba obiective practice si concrete, respectiv proiecte legislative care sa apere si sa consoideze democratia, sa promoveze responsabilizarea institutilor statului, a justitie in mod special.
Gheorghe C
.
“Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru un prieten,
nu este să-i dai din bogaţiile tale,
ci să i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse în el însuşi”.
Dlui Romulus Dan Busnea,
cu pretuire si respect,
pentru o Romanie Adevarata.
.
“Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”.
(Regele Mihai I al României)
.
“Ceea ce este important nu e atat ce a facut istoria din noi,
ci ce am facut noi din ce ne-a invatat istoria”.