Mihai Loialul

Articol de Camelia Pop, profesor de istorie, publicat în Cotidianul Transilvan, 16 noiembrie 2017

Alături de Carol I Eliberatorul, Ferdinand Întregitorul, Mihai Loialul a dat țării măsura puterii sale prin curaj, responsabilitate și loialitate.

La numai șase ani Regele Mihai a asigurat  continuitatea Coroanei și stabilitatea țării.

Principele  Moștenitor Carol, viitorul rege Carol al II-lea, imprevizibil și aventurier, a renunțat la succesiune în anul 1925, generând o criză politică  ce putea arunca țara în haos. În urma deciziei regelui Ferdinand și a Parlamentului, Mihai primește titlul de  principe moștenitor.  Moartea neașteptată a regelui Ferdinand, în anul 1926, l-a adus pe micul principe pe tron, domnind sub Regență în perioada 1927-1930.

În timpul celei de-a doua domnii (1940-1947), temerarul rege a înfruntat totalitarismul german  și pe cel sovietic deopotrivă.

A salvat țara de la dezastru la 23 August 1944, când a decis să trecem de partea Aliaților și să continuăm războiul până la victoria finală. Contribuția României a fost importantă, după spusele  generalului german  Gerd von Rundstedt : “puciul de la București scurtase războiul cu o jumătate de an.” 

În egală măsură, regele Mihai s-a opus comunizării României, neacceptând  guvernul Petru Groza, impus arbritar de Vișinski, trimisul Moscovei. Piesa de șantaj a emisarului sovietic era Transilvania. Tergiversarea semnării  de către Uniunea Sovietică a armistițiului din 12 septembrie 1944, prin care Transilvania revenea României, îl punea pe rege într-o situație dificilă.

”Greva regală” a fost răspunsul regelui la măsurile antidemocratice luate de guvernul Petru Groza. Intervenția marilor puteri pentru a soluționa criza din România a fost una de formă.

Fără un sprijin extern eficient, regele Mihai n-a putut opri instaurarea regimului comunist, dar a întârziat instalarea deplină  a acestuia până la 30 decembrie 1947. În fatidica zi, recurgând la un nou șantaj, comuniștii l-au amenințat pe rege cu eliminarea celor 1000 de studenți întemnițați din cauza manifestațiilor promonarhice.

Plecarea și exilul dureros nu l-au împiedicat pe rege să continue lupta, să vorbească lumii întregi despre atrocitățile regimului comunist, despre suferința opozanților din închisori,  despre dezastrul prin care trecea România, dar  mereu s-a lovit de un zid imposibil de trecut. Atunci trebuie să fi rostit amarele cuvinte: Ieşeam dintr-un infern al tuturor ca să intru într-unul rezervat numai mie.”

 A dus o viață eroică refuzând orice compromis. Nici tentanta ofertă americană nu l-a clintit din loc. Președintele Statelor Unite îi punea la dispoziţie o proprietate şi un venit anual ce asigurau Familei  Regale un trai confortabil. În schimbul generoasei oferte, Mihai trebuia să renunţe la identitatea sa de Rege al României, condiţie care i s-a părut total inacceptabilă.

Regele a trăit în conformitate cu propriul său crez creștin, nu l-a abandonat nici în cele mai dificile momente, a suportat cu stoicism indiferența oamenilor politici din Occident, supravegherea permanentă din partea securității comuniste, dorul de țară, încrezându-se total în Providență. Îndelungata răbdare i-a fost răsplătită în anul 1992, când peste un million de oameni au venit să-și întâmpine regele cu emoție și speranță.

Incapacitatea noastră de a ne organiza pentru a deveni  o forță capabilă să restaureze monarhia, a făcut loc imposturii. Regele a continuat să aștepte cu credință și loialitate ca țara să se întoarcă la sine, să-și revină, să conștientizeze șansa pe care o are de a fi condusă diferit, după principii morale, solide, în folosul tuturor.

Astăzi spunem cu tristețe că puteam fi o altfel de țară, o democrație autentică, întemeiată pe valori creștine, un sprijin pentru Europa aflată într-o stare de decădere morală și spirituală.

Așteptarea regelui în toți anii de la abdicarea forțată, a fost una activă, în Anglia și America a declarat că abdicarea i-a fost impusă, iar în America, cu ocazia acordării de către președintele Truman a decorației ”Legiunea de Merit”, regele a subliniat contribuția armatei române la scurtarea războiului și a solicitat sprijin pentru țară, fără a primi vreo promisiune concretă.

Cu toate împotrivirile a continuat să creadă că lucrurile se vor schimba, motiv pentru care s-a implicat în formarea Comitetului Național Român, condus de fostul prim-ministru Nicolae Rădescu. La inițiativa regelui, Comitetul a cules informații despre situația din țară și a publicat o broșură intitulată ”Suprimarea drepturilor omului în România”. Broșura a fost citită în mediile oficiale occidentale. În consecință Congresul American  a înființat o Comisie care să analizeze activitățile Uniunii Sovietice în Europa centrală și răsăriteană. Invitat să vorbească la Londra, unde s-a întrunit Comisia, regele a solicitat intervenția în România, dar i s-a răspuns cu o întrebare: ”Vedeți o altă soluție decât războiul?”

Jocurile politice şi interesele aveau să primeze faţă de nelegiuirile la care erau supuşi cei persecutaţi în ţară de un regim ilegitim. Această stare de  fapt  a  sporit şi mai mult suferinţa Regelui.

Punându-și speranța în noua generație a sprijinit înființarea la Paris a unei Fundații cu statut universitar pentru tinerii români, cărora li s-au oferit burse pentru a studia și pentru a fi educați în spiritul valorilor democratice.

Paralel cu acțiunile sale politice, a cultivat în sufletul reginei Ana și a fiicelor sale  dragostea pentru țară și speranța în șansele de viitor ale României.

Legat pentru totdeauna de țara sa, a ales să trăiască simplu, fără compromisuri, conservându-și regalitatea. A practicat diferite munci pentru a-și întreține familia, dar în inimă a trăit cu speranța că într-o zi porțile se vor deschide și va păși din nou pe pământul unde s-a născut pentru a renaște împreună cu poporul său.

Lanțurile s-au rupt și regimul comunist s-a prăbușit, dar exilul regelui a continuat, adăugând vechii sale suferințe una nouă, a respingerii din partea potentaților de la București , care cu greu au înțeles că regele nu poate fi oprit să se întoarcă acasă.

Mașinațiunile puse în mișcare pentru a-l compromite n-au încetat nici astăzi,  dar n-au putut să-l învingă pe cel care a ținut piept lui Hitler și lui Stalin, atrocităților naziste și comuniste.

Încrezător în istoricitatea României a  făcut numeroase călătorii în scopul integrării în structurile euro-atlantice, fiind încrezător în potențialul țării și în rezervele ei de viitor.

Totodată i-a insuflat Principesei Margareta încrederea că orice investiție în folosul țării este o datorie și o bucurie în același timp. Din fidelitate față de rege și față de țara pe o știa din poveștile regelui, Principesa a întemeiat Fundația Principesa Margareta a României, prin intermediul căreia a venit în sprijinul tinerilor și vârsnicilor, a stabilit punți între generații armonizând relațiile distruse de un regim arbritar.

Într-o zi vom conștientiza sacrificiul regelui vindecând în acest fel rănile trecutului. Regele împreună cu martirii închisorilor vor sta la temelia restaurării noastre  ca nație și popor.

5 comentarii

  1. Putere multa Majestate!!Dumnezeu si Maica Domnului sa ocroteasca si ajute pe MS Regele Mihai I si ASR Principesa Mostenitoare Margareta Custodele Coroane,Familia Regala si Casa Regala a Romaniei!!Doamne ajuta!!!Nihil Sine Deo!!!

  2. Remus-Dumitru Mihuţiu, mun. Oradea, jud. Bihor says:

    Minunat articolul.Felicitări şi mulţumiri doamna Camelia Pop ! Trăiască Regele ! România Regat ! Nihil Sine Deo !

  3. Cristian Sandu says:

    Calduroase felicitari doamnei prof. Camelia Pop! Viata cit mai lunga Regelui! , pentru a trai momentul revenirii Dinastiei pe Tronul Tarii!

  4. Putere multa si sänätate Majestate!!!
    Dumnezeu si Maica Domnului sa ocroteasca si ajute pe MS Regele Mihai I si ASR Principesa Mostenitoare Margareta Custodele Coroane,Familia Regala si Casa Regala a Romaniei!!!
    Doamne ajuta!!! Nihil Sine Deo!!!

    S.M. König Michael I. von Rumänien
    S. M. Kronprinzessin Margarete von Rumänien
    und dem Königshaus von Rumänien

    wir senden Ihnen Gesundheit und gute Besserung in diesen schwierigen Zeiten auch von allen Siebenbürger Sachsen aus Deutschland
    Sie sind und bleiben für immer in unserem Herzen

    Ihr, Dietmar Melzer
    -Siebenbürgen/Transilwanien/Transilvania-
    Deutschland/Germania/Germany

  5. Diana Lucia Zotescu says:

    Astfel de luari de pozitie sunt absolut necesare acum. Adevarul nu este suficient sa fie afirmat doar o data. Sunt atatia dusmani ai adevarului si ai apelor limpezi (cum ar mai putea altfel detractorii sa pescuiasca in ape tulburi?!), incat acest adevar privind rolul benefic imens jucat de regii nostri inca de la inceputul Dinastiei, rolul exceptional al Regelui Mihai in finalizarea celui de al Doilea Razboi Mondial, toate acestea trebuie mereu repetate pana vor intra in constiinta oamenilor, astfel incat minciunnile sa nu mai poata prinde radacini.

Leave a Reply to Dietmar Melzer Cancel reply

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 50016765
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate