Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii

Aș vrea să vă arăt astăzi un text cu adevărat excepțional, atribuit Șefului tribului Duwamish din Seattle, o scrisoare din anul 1854 sau 1855, trimisă președintelui Pierce al Statelor Unite ale Americii din acea vreme.

Există o mulțime de discuții legate de autenticitatea textului și de dialectul folosit de autorul lui, Suquamish sau Duwamish.

Textul poate fi găsit pe multe situri internet și beneficiază de o sumedenie de comentarii care-i pun în evidență demnitatea, înțelepciunea și viziunea. Scrisoarea are o importanță în plus astăzi când, așa cum spunea recent președintele de astăzi al SUA, Barack Obama, marile probleme ale omenirii sunt într-un contrast izbitor cu micimea și meschinăria politicilor zilei.

Textul pe care vi-l prezint a fost tradus în românește de către coaboratorul nostru, avocatul Ioan-Luca Vlad. Citiți-l, cuvânt cu cuvânt. Este o capodoperă:

Discursul Şefului Indian din Seattle, 1854

“Cum puteţi cumpăra sau vinde cerul, ori căldura pământului? Ideea ne este străină. Dacă noi nu deţinem prospeţimea aerului şi licărirea apei, cum puteţi voi să le cumpăraţi?

Fiecare parte a acestui pământ este sacră poporului meu. Fiecare ac strălucitor al pinului, fiecare ţărm nisipos, fiecare negură din pădurile întunecate, fiecare luminiş şi fiecare insectă zumzăitoare sunt sfinte în memoria şi experienţa poporului meu. Seva care trece prin copaci poartă amintirile omului roşu.

Morţii omului alb îşi uită ţara unde s-au născut atunci când se duc să umble printre stele. Morţii noştri nu uită niciodată acest minunat pământ, căci el este maica omului roşu. Noi suntem parte a pământului, iar acesta este o parte a noastră. Florile parfumate sunt surorile noastre; căprioara, calul, vulturul mare – aceştia sunt fraţii noştri. Crestele stâncoase, umorile de pe pajişti, căldura poneiului, şi omul – cu toţii aparţin aceleiaşi familii.

Aşadar, când Marele Şef din Washington trimite cuvânt că doreşte să ne cumpere pământul, el cere mult de la noi. Marele Şef trimite cuvânt că ne va rezerva un loc, aşa încât să trăim confortabil între noi. El ne va fi tată iar noi vom fi copiii lui.

De aceea, vom lua în considerare oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dar nu va fi uşor. Pentru că acest pământ este sacru pentru noi. Apa aceasta sclipitoare, care curge prin şuvoaie şi râuri este nu numai apă ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, voi trebuie să ţineţi minte că este sacru, şi trebuie să vă învăţaţi copiii că este sacru şi că fiecare oglindire imaterială în apa curată a lacurilor povesteşte evenimente şi amintiri din viaţa poporului meu. Susurul apei este vocea bunicului meu.

Răurile sunt fraţii noştri, ei ne astâmpără setea. Râurile ne poartă canoele şi ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul nostru, voi trebuie să ţineţi minte, şi să vă educaţi copiii, că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri, şi de acum înainte trebuie să daţi râurilor prietenia pe care aţi da-o oricărui frate.

Noi ştim că omul alb nu ne înţelege felul de a fi. O bucată de pământ îi este la fel ca alta, căci el este un străin care vine noaptea şi ia pământului orice are nevoie. Pământul nu îi este frate, ci duşman, şi când l-a cucerit, el merge mai departe. El lasă mormântul tatălui său în urmă, şi nu îi pasă. El răpeşte pământul copiilor săi, şi nu îi pasă. Mormântul tatălui său, şi moştenirea copiilor săi, toate sunt uitate. El îşi tratează mama – pământul – şi fratele – cerul – ca lucruri ce sunt a fi cumpărate, prădate, vândute ca oile sau ca mărgelele colorate. Nesaţul său va devora pământul şi va lăsa în urmă un deşert.

Nu ştiu. Obiceiurile noastre sunt diferite de obiceiurile voastre. Vederea oraşelor voastre îndurerează ochii omului roşu. Nu există nici un loc liniştit în oraşele omului alb.

Nici un loc unde să asculţi desfăşurarea frunzelor primăvara sau freamătul aripilor insectei. Zăngănitul pare că doar insultă urechile. Şi ce este viaţa dacă omul nu poate asculta cântecul păpăludei sau certurile broaştelor din jurul bălţii, noaptea? Eu sunt un om roşu şi nu înţeleg. Indianul preferă sunetul uşor al vântului care trece peste luciul bălţii şi mirosul vântului însuşi, curăţit de o ploaie de amiază, sau înmiresmat cu aroma pinului.

Aerul este preţios omului roşu pentru că toate lucrurile împart acelaşi aer, animalul, copacul, omul – cu toţii împart aceeaşi suflare. Omul alb nu pare să observe aerul pe care îl respiră. Ca un om aflat de multe zile pe moarte, el este nesimţitor duhoarei. Dar dacă noi vă vindem pământul, voi trebuie să ţineţi minte că aerul ne este preţios, că aerul îşi împarte suflarea cu viaţa pe care o susţine.

Vântul care a dat bunicului nostru prima suflare a primit şi ultimul său suspin. Iar dacă vă vindem pământul, voi trebuie să-l ţineţi deoparte şi sacru, ca pe un loc unde chiar şi omul alb poate merge să guste vântul îndulcit de florile de pe pajişte.

Aşadar, vom lua în considerare oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă decidem să acceptăm, voi pune o condiţie – că omul alb trebuie să trateze vietăţile acestui pământ ca pe fraţii săi.

Eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg nici un alt mod de a fi. Am văzut mii de bivoli putrezind în preerie, lăsaţi de omul alb care i-a împuşcat dintr-un tren în trecere. Sun un sălbatic şi nu înţeleg cum calul pufăitor de fier poate fi mai important decât bivolul, pe care noi îl omorâm doar pentru a supravieţui.

Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri de o mare singurătate a sufletului. Căci orice s-ar întâmpla animalelor, curând se va întâmpla şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele.

Trebuie să vă învăţaţi copiii că ţărâna de sub picioarele lor este cenuşa bunicilor noştri. Aşa ca ei să respecte pământul, spuneţi-le copiilor voştri că pământul este plin de vieţile neamului nostru. Învăţaţi-vă copiii că noi ne-am învăţat copiii că pământul ne este mamă. Orice ar năpăstui pământul, va năpăstui şi pe fiii pământului. Dacă oamenii scuipă pe jos, se scuipă pe ei înşişi.

Aceasta ştim; că pământul nu aparţine omului; omul aparţine pământului. Aceasta ştim; că toate lucrurile sunt legate între ele ca sângele care uneşte o familie. Toate lucrurile sunt legate între ele.

Nici chiar omul alb, al cărui Dumnezeu merge cu el şi îi vorbeşte ca de la prieten la prieten, nu poate fi exceptat de la destinul comun. Am putea fi fraţi până la urmă. Vom vedea. Un lucru îl ştim, pe care omul alb îl va descoperi poate într-o zi; Dumnezeul nostru este acelaşi Dumnezeu.

Aţi putea crede acum că Îl deţineţi pe El aşa cum vreţi să aveţi şi pământul nostru; dar nu puteţi. El este Dumnezeul omului, iar Îndurarea sa este aceeaşi pentru omul roşu şi pentru cel alb. Pământul Îi este scump, şi a strica pământul înseamnă a dispreţui pe Creatorul său.

Şi albii vor dispare; poate mai repede decât toate celelalte triburi. Contaminează-ţi patul, şi într-o noapte te vei sufoca în propriul gunoi.

Dar, pierind, voi veţi străluci puternic, înflăcăraţi de puterea Dumnezeului care v-a adus pe acest pământ şi care pentru vreun motiv deosebit v-a dat putere peste acest pământ şi peste omul roşu.

Acest destin este un mister pentru noi, căci nu înţelegem de ce bivolii sunt cu toţii ucişi, caii sălbatici sunt îmblânziţi, colţurile secrete ale pădurii sunt pline de mirosul multor oameni, iar priveliştea dealurilor îmbelşugate este stricată de cablurile de telegraf.

Unde este desişul? S-a dus. Unde este vulturul? S-a dus.

Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii”.

15 comentarii

  1. Romeo Tarhon says:

    Citind scrisoarea atribuita Marelui Sef al oamenilor rosii(!) catre Marele Sef al oamenilor albi(!!), text impecabil tradus, cu talcuri adanci reprodus in Jurnal de catre ASR Principele Radu si pe care indraznesc sa il numesc “sacru” si esenta, tinctura, sublimat de poezie si filozofie din cea mai pura seva ancestrala, m-a rupt nostalgia in doua, ca pe o frunza cruda si incep sa curg si sa ma scurg din mine undeva in desisul acestei lumi – o padure de oameni pe cat de populata, pe atat de pustie…Rascolit dar invocand speranta, dau frau versurilor geniale ale bardului cuvintelor potrivite:

    OM CU OM
    – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
    de Tudor Arghezi

    Un om fusese-o frunză şi numai om cu om
    Au izbutit să crească şi să se facă pom.
    Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
    Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
    Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
    Făcându-te din omul prigoanei, omenire.

  2. carmen dragomir says:

    Este o mare bucurie pentru mine sa va scriu.Un singur comentariu exista.De ce in viata omul are talentul de a face nefirescu…………firesc .La fel s-a intimplat si cu inlaturarea monarhiei din Rominia.Raspunsul la toate problemele din tara noastra,ar fi sa putem intorce firescul in viata noastra cotidiana si anume,reinstaurarea monarhiei .Dumnezeu a lasat Rominiei un Rege.Cred in proiectul Romania Altfel Hristos a Invat!

  3. Liliana Raveica says:

    Induiosator si plin de intelpciune in acelasi timp. “A supravietui!” Ce dilema in acest secol care pare uitat de Dumnezeu! Si totusi Isus a zis: “daca ati avea credinta cit un bob de mustar, ati zice muntelui acestuia muta-te si el s-ar urni din loc”.Nu stiu darmie viata mi-a oferit posibilitatea experimentarii acestui fapt. Sincer recunosc ca nu … Mostra tuttosunt baricade construite de mine , de fapt as dori ca numele meu sa fie NIMENI, dar ridicind ochii spre cer intr-un moment dramatic al vietii mele cind nu vedeam nici o iesire, am experimentat perplexitatea in fata realitatii cuvintelor Mintuitorului. Si deodata toata speranza ce a incaput in generatii si generatii de romani(pentru ca singele nostru inca n-a fost pe deplin contaminat) s-a revarst asupra sufletului meu. Eu nu imi schimb pozitia pentru ca Cel ce lucreaza prin mine e mai mare decit stapinirile acestei lumi. Excelenta, va multumesc pentru acest minunat articol , e ca un apus de soare dupa prapadul unui potop. Cu stima si nespusa admiratie ,
    Liliana Raveica
    circa un minuto fa ·

  4. Gabriela Darie says:

    Multumesc pentru acest text , care este masura iubirii profunde pentru natura , cer , pamant , arbori , vant, iarba , apa , parinti , bunici , radacini …

    Este un text exceptional si emotionant . Iar incheierea e sfasietoare :

    ,, Unde este desisul ? S-a dus . Unde este vulturul ? S-a dus .
    Sfarsitul vietii si inceputul supravietuirii .”

  5. Romeo - Nicolae Ștefănescu says:

    Un mesaj deosebit cu multe înțelesuri criptice. Fabulos de profund. Filozofie indiană este renumită încă de la descoperirea ei de către omul alb.

    Hristos a înviat.

    Vă invit să intrați și să vizitați altețele voastre un site ales.,, Cuvinte Alese,,
    http://cuvintealese.ning.com/

    Romeo – ASiIiVro

  6. Adela Aluas says:

    Sincer, prin simplitate si actual, prin adevar.

  7. Exceptional text. Acest text imi aduce aminte de Capitalismul Salbatic in care Traim Azi.

    Un capitalism ce ne arata o realitate sumbra, si anume aceea ca, valoarea umana in societatea capitalista s-a devalorizat complet si ca doar banul dicteaza (dictatura banului sau totalitarismul capitalist salbatic), nu si bunul simt, educatia etc.

    O problema majora a societatii capitaliste moderne (de tip mai mult sau mai putin salbatic, dar in nici un caz de tip eminamente Uman), este aceea ca, din cauza libertatii nereglementate (democratia insemna Ordine Democratica si nu Abolirea Ordinii), nivelul de educatie si cultura al individului, scade pina la niveluri alarmante (oamenii se salbaticesc) si scapa treptat de sub “control”, cu urmari posibil catastrofale pentru viitorul acelei societati. Indivizii uita conceptele/notiunile de bun simt, cultura, educatie etc., si devin masinarii de produs bani si atit, puse in slujba sistemului social-politic respectiv. Sistemul exploateaza oamenii pina la distrugere, dupa care inlocuieste oamenii distrusi, deveniti inutili sau prea putin productivi, cu altii noi, procedeul repetindu-se continuu.

    In acest mod se produce un dezechilibru masiv in societate, prin acumularea excesiva de bunuri la unele categorii de oameni (cei dezumanizati si cu mai mult noroc in viata) si prin lipsa de orice perspectiva educationala si financiara pentru altii (paturile dezavantajate ale societatii).

    Sistemul Capitalist de tip Salbatic, le OFERA niste drepturi (ale omului) prin lege/pe hirtie (drepturi democratice (dreptul la bunastare, dreptul la libertatea de expresie etc)), tuturor indivizilor, Deci Si paturilor defavorizate (paturile defavorizate au practic cel mai adesea nevoie sa fie protejate si ajutate prin lege; drepturile sint valabile pentru toti, dar cei mai avuti, nu sufera urmarile saraciei de exemplu, putindu-si asigura prin forte proprii o educatie mai inalta – in Capitalismul Salbatic, devalorizarea umana ajunge atit de departe incit adesea nici macar cei bogati nu mai ajung sa aiba educatie inalta pe care si-o pot permite fara probleme).

    Sistemul Social-Politic Capitalist de Tip Salbatic, lasa Paturile Defavorizate ale societatii, sa lupte in Concurenta si in conditii de inegalitate cu Mai “Puterncii” oameni Avuti, de obicei Pierzind de Fiecare Data in fata ultimilor.

    Sistemul sociopolitic capitalist salbatic nu le GARANTEAZA practic nimic, rezumindu-se la a OFERI DOAR Pemizele. Premizele Democratiei existente sin Capitalismul Salbatic, sint frumoase, puse pe hirtie, dar Nu Garanteaza in practica Nimic, celor care au intr-adevar nevoie de suportul societatii (cei care trebuie sa aiba sanse egale cu membrii mai avuti ai societatii).

    Aceasta, este una dintre Racilele Majore de care Sufera Majoritatea Societatilor Capitaliste, ait in Romania cit si in Alte parti ale Lumii, motiv pentru care si Numim acest tip de societate – Capitalism Salbatic/de Jungla)

    Datorita dezvoltarii economice si mai ales tehnologice foarte rapide, oamenii nu mai apuca sa fie oameni, devenind masini puse in slujba sistemului. In Capitalismul Salbatic in care Traim Azi, oamenii nu mai au timp sa-si educe/creasca copii, acestia crescind si fiind educati la voia intimplarii (tinerii devin victime ale sistemului, facindu-si autoeducatie in scara de blocului sau pe strada, cu propria lor minte, cea NEEDUCATA !. Practic este vorba de educatie capatata la voia intimplarii dupa norocul fiecaruia in parte)

    In capitalismul salbatic Producem bani, si le dam bani copiilor nostri, care ce fac cu ei ? Devin dependenti de Televizor, de Jocuri de Calculator, de Cluburi sau Discoteci, de Droguri, de Haine la Moda, …In Capitalismul salbatic aproape nimeni nu mai devine depedent de Arta, de Teatru, de Opera, Carti sau Stiinta.

    Oamenii pe care ii formam azi in Capitalismul Salbatic, vor construi Romania de Miine. Nu ne putem permite sa lasam Viitorul Romaniei la Voia Intimplarii.

    Individul in societatea capitalista actuala/de tip salbatic, se deformeaza sau mai plastic spus, este dresat de sistem, cu sau fara voia sistemului.

    Devine un Individ “dresat”/defomat/victima a sistemului, de defectiunile existente in sistem, care il fac sa-si adapteze/denatureze/deformeze comportamentul fara a constientiza acest lucru (sa se salbaticeasca), fara a mai avea vreo motivatie sau prea multe sanse reale, sa revina la un comportament normal.

    Individul Dresat/deformat de Sistem, se obisnuieste cu anormalitatea privind-o ca pe o normaliate, in care este normal ca totul sa fie anormal – de exemplu, tot luptidu-te cu viata, daca ai fost tratat in mod inuman, te abrutizezi/dezumanizezi si accepti asta ca pe o realitate cruda si incetezi sa-ti mai dai seama, ca faptul ca este o realitate, nu este egal in niciun caz/in mod obligatoriu, cu faptul ca acea realitate ar fi/este si normala si aceeptabila, si ca acea realiate, nu poate reprezenta in nici un caz un model pentru membrii societatii din care si tu faci parte ca individ.

    Practic, este vorba de faptul ca normal este ca sistemul educational al unei tari, sa promoveze principii, modele si valori reale, pe care populatia sa le aiba ca reper si catre care poata sa tinda (adica o exemplificare/exemplu teoretic si uneori si practic, a cum trebuie sa fie (este vorba de exemplu concret dat de inaintasii nostri si de faptele lor politica, de istorie, stiinta, arta, cultura, etc)), in acelasi mod in care religia procedeaza in educatia religioasa pentru a valoriza / reglementa comportamentul corect al indivizilor in viata sociala- vezi cele 10 porunci).

    Intr-o societate coerenta si organizata logic si corect, este anormal ca situatia curenta/reala/existenta cu aspectele ei Majoritar Negative Astazi, sa devina model pentru societate.

    Tot ce este in neregula in societate NU TREBUIE sa fie acceptat fara comentarii, ca normalitate si promovat fara nici un fel de discernamint, Asa Cum se procedeaza Actualmente in Sistemul Capitalist (Salbatic) in care Traim.

  8. nadina_maria says:

    “Învăţaţi-vă copiii că noi ne-am învăţat copiii că pământul ne este mamă. Orice ar năpăstui pământul, va năpăstui şi pe fiii pământului. Dacă oamenii scuipă pe jos, se scuipă pe ei înşişi.

    Aceasta ştim; că pământul nu aparţine omului; omul aparţine pământului. Aceasta ştim; că toate lucrurile sunt legate între ele ca sângele care uneşte o familie. Toate lucrurile sunt legate între ele.”

    Este un text deosebit, de-a dreptul naucitor……

  9. fp says:

    Ce sa spun,traducerea este rascolitoare.
    Si din rascolire rezulta ca ne aflam in situatia actuala deoarece clasa politica din Romania a adoptat un pseudo model capitalist,fara a asigura natiunii formarea conceptiei reale capitaliste.
    Astfel am ajuns la un fel de burghezie formata prin insusirea averii statului fara alt scop decat de a obtine stapanirea de imobile,numerar, case de amanet,cazinouri etc.,motiv pentru care industria(energofaga si demodata-nimeni nu a analizat ce e bun si ce e rau)si agricultura(asa,cu productivitate indoielnica si lipsita de legatura fundamentala a proprietatii),au devenit o ruina(fapt speculat de nostalgici si regretat de cei ramasi pe drumuri,oricum neapreciati de capitalistii actuali).
    Practic am parcurs drumul nationalizarii,in sens contrar(si eu cred ca si infaptuitorii sunt descendenti din primii expropriatori),cu observatia ca burghezii actuali au fost alesi clientelar.
    Din aceste motive eu cred,ce-i drept din ce in ce mai putin,in restabilirea valorilor adevarate-familia,proprietatea,seriozitatea Statului,credinta crestina si neignorarea trecutului din democratia adevarata a Romaniei Mari.Precizez ca nu sunt nascut in 1920 ci cu aproape 45 ani mai tarziu.

  10. ramo says:

    http://untreaty.un.org/cod/avl/intro.htm­l :). Nu imi vine sa cred ca am gasit asa ceva. E absolut genial. Nu inteleg de ce dupa ani de facultate, eu trebuie sa invat drept comercial, cand pe mine ma intereseaza dreptul international public, care se face in anul intai. Nu stiu cine a pus bazele actualului sistem de invatamant, dar este o gluma. Specializarea nu se face niciodata si suntem sortiti nefericirii. Cred insa ca avem o sansa, nu de alta dar nu prea avem de ales. Sper sa-i vina cuiva ideea sa se uite la sistemul american . Acolo, in primul an de drept, ai materii obligatorii din ramuri diferite de drept si deja din al doilea an incepi specializarea. Ai sute de optiuni din care sa alegi ceea ce te intereseaza. Au cursuri chiar si de drept chinez si indian. Au doar in zona dreptului procesual civil zeci de optiuni , de ex. , curs despre insitutia adjudecarii(care la noi e pomenita in treacat). Nu o sa rezistem pe piata internationala daca nu rezolvam acest handicap.
    Sper sa-i vina cuiva ideea din cadrul universitatilor mari, sa filmeze cursurile si sa le posteze pe site-ul universitatii sau chiar pe youtube. Multe universitati mari din lume fac asta. Ar obliga profesorii din cadrul acestor universitati sa fie mai seriosi si ar putea fi un ghid pentru profesorii din alte centre universitare, care sincer vorbind, sunt foarte neseriosi si SLAB PREGATITI! Trebuie sa incercam. Poate sa para naiv, dar probabil, tocmai darotita faptului ca toate ni se par naivitati si ca ne folosim energia si inventivitatea doar cu scopul de a mai gasi motive pentru care nu ar functiona ORICE, nu reusim sa facem nimic. Si de aceea e si SUA cea mai mare putere a lumii…:) Oricum, daca intereseaza pe cineva, puteti gasi lectures pe internet de la Stanford, Harvard, Yale si multe, multe altele. Pe cine intereseaza dreptul international, site-ul postat chiar la inceput este o comoara de nepretuit. Pupici. P.S. E genial, indeed!:P Va iubi!

  11. N. says:

    E incredibila profunzimea scrisorii. Am citit si recitit. Extraordinar!

  12. Napocel says:

    Excepțional! Vă mulțumesc Alteță că postați materiale de o așa valoare. Sper să mai postați materiale rare necunoscute majorității.

    Cu stimă,
    Napocel

  13. Esmyana Martisor says:

    Infaptuim si evoluam doar invatand unii de la altii,ajutand si incurajand asemeni Majestatilor si Altetelor Voastre.Va felicit calduros pentru munca imensa in slujba noastra a tuturor.

  14. 'Unitate in diversitate' says:

    “Conştiinţa Naturii palpită în inima arborelui,
    în inima tandrului viermişor care se târăşte pe pământ,
    în inima acvilei care semeaţă bate din aripile sale îndrăzneţe
    peste masivele muntoase giganteşti de granit,
    care străpung cu turnurile lor crenelate albastrul cerului.
    Conştiinţa Naturii dă formă tuturor lucrurilor,
    organizează petalele florilor care înmiresmează cerul cu aromele lor
    şi ordonează mişcarea aştrilor în magnifica orchestraţie a infinitului”.
    (S. Aun Weor)
    http://www.youtube.com/watch?v=O2AEaQJuKDY&feature=related

  15. Aurelia Stepan says:

    Nu mi-a fost dat în viaţă să citesc ceva mai profund. O dragoste fără de margini a omului roşu pentru omul roşu,respectul a tot ce înconjoară şi necesară desfăşurării traiului de zi cu zi ! Oare există o scrisoare asemănătoare în care omul alb să-şi arate dragostea şi respectul pentru omul alb şi respectul cuvenit pentru a tot cea ce îl înconjoară ? … documente de ură,răzbunare,trădare, şi războaie cunoaştem destule…. insă un document ca acesta …. are puterea magică de -a ne pune pe gînduri,să medităm şi poate un pic să roşim pentru faptele noastre din trecut şi prezent .

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 50544159
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate