Caii si ceremoniile de Stat

Una dintre cele mai frumoase traditii ale evenimentelor publice cu cermonial, in Romania si in intreaga Europa, mai ales in ultimele doua secole, a fost prezenta cailor.

In tara noastra, dupa venirea Regelui Carol I si structurarea moderna a armatei si a statului, caii au fost nelipsiti de la ceremoniile de importanta ale anului, precum Ziua Nationala, primirile de Stat, zilele de sarbatoare cu caracter national, primirile scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor straini, etc.

Dupa anul 1947, cavaleria a disparut atat din ceremoniile importante cat si din structura Ministerului Apararii. De cate ori avem ocazia de a lua parte la o ceremonie in Europa, mai ales in tarile care sunt monarhii, dar si in unele republici, prezenta cailor este un privilegiu. Ea da noblete, importanta, mandrie, eleganta si continuitate unor gesturi publice de care societatea are nevoie. Ceremonialul pentru viata publica este exact ceea ce inseamna pentru viata de familie ziua de duminica, ziua de sarbatoare. Natiunea, ca si familia sau individul, are nevoie de zilele ei de sarbatoare si mandrie, in care prietenia, increderea, demnitatea si comuniunea sufleteasca sa fie asezate la loc de cinste.

Imi doresc o zi nationala in Romania in care cavaleria sa fie pusa la locul ei, in ritualul de Stat. Ar fi o reparatie necesara, am avea satisfactia ca la noi, precum la altii din Europa, se intorc semnele de civilizatie, de valoare si demnitate, exact asa cum erau ele, fara sa fie nevoie sa le inventam sau sa le reinventam.

Regele venea la ziua nationala el insusi calare. Si ramanea calare pe toata durata ceremoniei militare, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale care erau ofiteri. Cred ca nu este nevoie sa spun cat de mult insemna aceasta pentru nobletea si valoarea serbarii.

Ambasadorii care prezentau scrisorile de acreditare erau luati cu trasura de la resedinta, iar in fata Palatului Regal ii astepta Fanfara Ministerului Apararii care canta imnul tarii respective, pe peronul de la intrare, in aer liber. Dupa ceremonie, care avea loc in Sala Tronului, ambasadorul nou-acreditat, pleca spre resedinta cu aceeasi trasura regala trasa de cai. Era un moment pe care ambasadorii nu il uitau niciodata. Exact asa cum ambasadorii de astazi ai Romaniei nu uita aceleasi momente, daca au norocul sa fie acreditati la Bruxelles, Londra, Madrid, Stockholm, Haga sau oriunde altundeva unde aceste ceremonii sunt vii si nevatamate.

Romania este o tara care are trupe aflate in teatre de operatii si, uneori, soldatii romani isi pierd viata pe fronturile de razboi ale lumii. Asadar, Romania nu este o tara in care “Apararea” sa fie doar o chestiune teoretica. De asemenea, actele de curaj ale soldatilor se manifesta si in caz de cataclisme sau situatii speciale. De aceea, implicarea cavaleriei in ceremoniile de Stat nu ar fi doar o chestiune decorativa. Poate ca in zilele noastre, cand Romania a trecut toate examenele de admitere pe care le avea de trecut, ne vom gasi ragazul sa meditam la simboluri, la identitate, sa ne recapatam reflexul continuitatii si al mandriei.