150 de ani de la căsătoria Regelui Carol I cu Regina Elisabeta

Logodna Principelui Suveran Carol I al României cu Principesa Elisabeta de Wied a avut loc la Neuwied, la Castelul Monrepos, la 4/16 octombrie 1869. Elisabeta a primit în dar de la logodnicul ei propriul portret în ulei, pictat de Heinrich Petri. Regele Wilhelm I al Prusiei și-a dat consimțământul pentru căsătorie și a felicitat pe cei doi tineri.

Patru săptămâni mai târziu a avut loc nunta, pe 3/15 noiembrie 1869, la Neuwied. Au luat parte 113 invitați, membri ai Familiilor Regale europene și ambasadori ai marilor puteri, printre care Rusia și Franța. Sala de bal a castelului familiei a găzduit ceremonia catolică, urmată de cea protestantă. Prima a avut caracter de familie, a doua caracter public. Timp de trei zile au fost date recepții, baluri, concerte și au avut loc focuri de artificii. La schimbarea inelelor a fost trasă o salvă de tun. Elisabeta arăta minunat în rochia albă de mireasă.

Pe 18 noiembrie 1869, tinerii suverani au plecat spre țară, însoțiți de reprezentanții Curții Princiare române. La Turnu Severin li s-a făcut o primire măreață, de către autorități, dar mai cu seamă de către români. Călătoria cu vaporul a continuat până la Giurgiu, apoi trenul i-a dus la București.

În ciuda vremii friguroase, drumul cu caleașca de la gară la Dealul Mitropoliei a fost triumfal. La Catedrala Mitropolitană a avut loc cununia ortodoxă, totodată fiind cununate alte 50 de perechi de tineri români, alese din diverse ținuturi ale României. Suverana a primit în dar o diademă și câteva bijuterii, iar ea a donat prim-ministrului 10 000 de franci pentru o fundație, cerând ca dobânda să fie oferită anual unui număr de opt fete lipsite de mijloace materiale. De la Mitropolie, suveranii s-au dus la Palatul Regal.

Fermecătoarea Principesă Elisabeta de Wied, pe care Regina Victoria a Marii Britanii şi-o dorise drept noră, a devenit suverana-consort a României. Încă de la început, Elisabeta a onorat cu brio așteptările suveranului și ale țării. Cei doi au rămas alături până la moarte și se poate spune că nici trecerea lor la cele veșnice nu i-a separat, unul de celălalt.

Elisabeta a petrecut în ţara sa de adopţie 47 de ani şi s-a identificat cu poporul ei, contribuind la împlinirea acestuia, atât cultural, cât și identitar și statal. Regina spunea, de altfel:

Am vrut să slujesc omenirea, dar nu de la înălțimea Tronului, ci din imediata apropiere, lângă inima ei.