Sorin Dumitrescu

Romania Libera

Joi, 8 noiembrie 2007

Cu toate ca pot fi lesne contrazis, socotesc ca, buni sau rai, primarii actuali ai Bucurestiului formeaza cea mai expresiva echipa de edili metropolitani din ultimii 15 ani. Cei mai vizibili, Chiliman, Vanghelie, Ontanu, Negoita, impreuna cu Videanu, starostele lor, dar si restul primarilor mai putin notorii se arata, la o cercetare atenta, a fi cu totii persoane remarcabile. Insa dintre ei Ontanu reprezinta in mod cert cazul surprinzator al primarului atipic.

Am trac facandu-mi publica admiratia pe care i-o port. Ea nu e simplu, cetateneasca, ci se restrange asupra intregului sau comportament. Oricum, cand te apuci sa proslavesti un puternic al zilei, automat risti indoit. Mai intai si adesea inevitabil, risti lauda encomiastica. Dar cand se intampla, ca in cazul nostru, ca puternicul pe care il lauzi sa foloseasca puterea de care dispune pentru a planta fara zgomot si periculos tocmai ravnitii puieti ai normalitatii, si aceasta nu  oriunde, ci exact in miezul anxietatii sociale si al turpitudinii vietii politice si administrative, risti a doua oara, si de asta data sinucigas, dezlantuirea oprobriului reunit al adversarilor: si ai lui, si ai tai.

In ce consta originalitatea acestui primar? De ce si mai ales unde nu seamana dansul cu ceilalti?

Ontanu este primul primar postdecembrist care a avut curajul sa se distanteze de actuala definitie a primarului si, astfel, sa repuna rapid in functiune  ruta cu adevarat civilizatorie, de-a lungul careia se exercita atat actul administrarii unui intreg oras, cat si a unei parti a acestuia. Mai pe sleau spus, a schimbat fisa postului de primar! N-a schimbat-o avangardistic, cu una mai noua, ci a resuscitat felul de a fi si competentele primarului de traditie europeana. Atunci ce fel de primar este Ontanu? Este singurul care, cel putin faptic, a renuntat la a fi numit gospodar. Agitatia aferata a gospodarului “de cariera” ii este antipatica si, in plus, i se pare desueta si demagogica. De aceea, chiar daca gospodareste intensiv, gospodareste discret si eficace. Iata de ce, pentru Ontanu administrarea unui sector, ca si a unei metropole, nu inseamna gospodarire, intretinere, reparatii etc., decat cel mult in al doilea rand. In schimb, i se pare proprie si adecvata numirea de administrator. Ce face dupa Ontanu administratorul? Administreaza identitatea la indepartarea noxelor care ii ameninta integritatea administrativ-teritoriala si caracteristicile edilitare si patrimoniale inconfundabile. Prin urmare, chestiunile gospodaresti, chiar daca extrem de importante, sunt asezate pe raftul secund, mai putin zgomotos si mai putin vizibil. Ontanu este primul edil care a denuntat cliseul de primar instituit de puterea comunista. Singur a facut ce n-a facut tot PSD-ul la un loc, PSD din care face totusi parte. Dar abia in acest context poate fi inteleasa exasperarea care l-a determinat, amintiti-va, sa paraseasca pentru o vreme PSD-ul!

Modelul acestui primar normal, potrivit lui Ontanu, poate fi recunoscut dupa faptul ca isi centreaza activitatea pe identificarea si valorificarea potentialului spiritual aflat in cuprinsul teritoriului din subordine. Ca sa-l administreze pe acesta, a pornit prin a asterne pace si a detensiona raportul dintre primarie si oameni, si aceasta facand sa mearga ceas toate serviciile relatiei cu publicul si,  mai ales, cele care rezolva infernalul balast al nevoilor cotidiene.

Este un primar atipic si fiindca se lasa sfatuit. Iata o alta veche noutate pe care se sprijina originalitatea lui. Odata instalata pacea administrativa, a organizat ingenios cunoasterea si chemarea in ajutor a elitei culturii spirituale si a oamenilor Bisericii din cuprinsul sectorului 2. Pe acestia i-a dorit aproape si cu sprijinul lor a pornit restaurarea partii de cetate avariata de mentalitatea totalitara.

A dispus in regim de urgenta executarea si plasarea semnificativa a unor placi comemorative si a unor monumente cu larga valoare formativa, civica si spirituala, din care citam in graba doar excelentele monumente ale lui Petre Tutea, Mircea Eliade etc. Urmareste cu atentie marita protectia imobilelor identitare din sectorul 2, construite in vremea lui Carol I, iar acolo unde este este nevoie participa direct la innoirea edificiilor bisericesti. Cu oamenii de cultura a facut ceea ce n-a facut nimeni in ultimii 17 ani: a devenit singura gazda a culturii contemporane a metropolei tarii. Activitatea febrila a Galeriei Dialog, a Primariei Sectorului 2, a ajuns sa se substituie astazi unei parti importante a vitrinei artelor vizuale din Bucuresti. N-a pregetat sa organizeze sarbatorirea cu fast oficial a unor personalitati exceptionale, uitate sau abandonate de protocolul statului roman. Intr-un cuvant, a avut flerul si intelepciunea de a lua cu sine tot ce arunca altii si tot ce ignora stapanirile politice si  culturale care se succed. Cu putini bani, dar sfatuit majuscul a reusit sa devina promotorul unui miraculos mecenat al culturii spirituale, asa cum n-a reusit nici una din institutiile abilitate ale statului.

Dar cea mai exemplara lucrare publica a primarului Ontanu o constituie inaugurarea unei inspirate curtuoazi de Regele tarii. Primarul sectorului 2 a intreprins, deopotriva tacit si incapatanat, tot ceea ce este posibil pentru ca primaria sa devina gazda predilecta a Regelui, dar nu ca regalist infocat, ci ca edil perpicace care a stiut sa vada in Casa Regala a Romaniei ctitorul si purtatorul actului modern de identitate nationala, iar in Rege valoarea de model civic. si tot recent, a administrat impreuna cu inaltul cler sarbatorirea centenarului bisericii Sfantul Silvestru, lacasul cel mai frecventat illo tempore de Majestatea Sa Regele Carol I.

Care dintre primari, va intreb, desfasoara un mandat de o asemenea originalitate si anvergura metropolitana?

Sorin Dumitrescu este artist plastic