Romulus Rusan
|
Revista 22 Elitele Unirii exterminate in inchisori Momentul 1918 a constituit apogeul unitatii romanilor. Marile Adunari de la Chisinau (27 martie), Cernauti (27 octombrie) si Alba Iulia (1 decembrie) au reprezentat nu numai vointa tuturor paturilor populatiei, ci si a fortelor politice, fie ca erau de factura nationala, fie de factura social-democrata. Singurii care s-au opus de-a lungul anilor urmatori au fost bolsevicii, grupati in Internationala a III-a (Comintern). Aceasta si-a facut un scop din distrugerea statelor nationale nou constituite dupa primul razboi mondial. In documentele programatice si in cele curente, Cominternul definea sistematic Romania ca un stat imperialist, bazat pe suprimarea drepturilor minoritatilor, cu toate ca atat actele Unirii, cat si tratatul de pace stipulau principiile democratice liberale cuprinse in doctrina Wilson. Dupa al doilea razboi mondial, adus la putere de Armata Rosie, PCdR (de fapt o sectie a fostului Comintern) a procedat la distrugerea tuturor partidelor si a personalitatilor care au contribuit la Marea Unire din 1918. Rand pe rand au fost arestati si condamnati (cu sau fara proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, taranistii si liberalii, clericii si militarii, social-democratii si sindicalistii, ardelenii, banatenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte au murit in inchisori. Au scapat de aceasta soarta doar cei ce murisera inainte sau se aflau in strainatate. A fost un genocid al elitelor, care a intrerupt pentru o jumatate de secol legaturile firesti cu democratia occidentala. Dincolo de a fi un cuvant retoric, folosit uneori cu prea multa usurinta, si mai ales in ocazii festive, Marea Unire a insemnat o uriasa incordare de forte civice, in care patriotii din tara precum si cei din provinciile aflate sub stapanire straina, si-au corelat actiunile, printr-o unanimitate de vointa poate unica in istoria romanilor. Cu documentatia aflata in arhiva Centrului International de Studii asupra Comunismului voi incerca sa reconstitui biografiile unor creatori ai Marii Uniri din 1918. Printre acestia se numara militari care au luptat pe fronturile romanesti ale primului razboi mondial sau intelectuali care au strabatut lagarele de prizonieri romani din Italia, Galitia si Rusia pentru a-i mobiliza in detasamente puse in serviciul Unirii. In afara acestora, am retinut numele unor membri in delegatiile participante la Conferinta de Pace de la Paris, dar si ale unor diplomati si clerici, oameni de stiinta si publicisti, activisti culturali si politicieni de profesie. Biografia lor carcerala ne arata, insa, ca foarte putini au fost condamnati prin procese (cum au fost, in 1947-1948, cele intentate conducerilor PNT si PSD). Valul mare de arestari a venit in 1949-1950, odata cu instituirea asa-numitelor “retineri administrative”, bazate pe “liste negre” care permiteau Securitatii sa-i aresteze pe toti virtualii “dusmani ai poporului” in virtutea unui nomenclator care pedepsea persoana, nu fapta. Vor fi arestati “acei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau incearca sa primejduiasca regimul de democratie populara, ingreuneaza sau incearca sa ingreuneze construirea socialismului R.P. Romana, precum si acei care in acelasi mod defaimeaza puterea de stat sau organele sale, daca aceste fapte nu constituiesc sau nu pot constitui prin analogie infractiuni”. Aproximatia si chiar aberatia juridica a acestui alineat din Decretul nr. 6/1950 arata clar ca era vorba de un pretext pentru lichidarea elitelor unei generatii intregi. ====================== Restul acestui vast articol, de o insemnatate speciala acum, in preajma sarbatorilor Marii Uniri, poate fi citit pe internet la adresa: http://www.revista22.ro/elitele-unirii-exterminate-in-inchisori-5086.html |
Alteta Voastra!
Desigur,a cinsti memoria celor cari au luptat pentru Romania Re-intregita este un lucru bun.Ca dealtfel si a celebra 80 de ani de cand Romania a devenit Mare.
Insa, nu voi fi in nici un caz de acord cu Ziua Nationala la 1 Decembrie!(chiar daca acest gest ar putea fi calificat ca nesupunere civica!).Nu contest importanta datei si cu atat mai putin meritele Ardelenilor mei in realizarea Unirii.
INSA,nu putem vorbi despre evenimentele clocotitoare ale acelor vremi,fara a le pune in contextul lor firesc istorico-politico-diplomatic.A omite cu buna stiinta faptul ca Romania(asa mai mica) exista bine-mersi ca o tara tanara,in plina desvoltare si mai ales condusa de Casa sa Regala,este in moda timpului actual amnezic(cu sau fara intentie).Rolul covarsitor al Casei Regale Romane in realizarea Romaniei Mari este astazi aproape trecut sub tacere in pozitiile oficiale sau oficioase.Fac acum ,macar aici(si pe unde-mi mai permite modesta influenta),cuvenita precizare.
Ca atare(repet fara a minimaliza importanta acestor momente),pentru mine Ziua Nationala a Romaniei este si va ramane mereu 10 MAI!
Cu toata consideratia,
Dr.Nicoara Ovidiu
Domnule doctor,
In lungul interviu dat in aceasta seara postului Radio Romania Actualitati, Majestatea Sa Regele, mai colocvial si dispus la dialog ca oricand, a spus direct, fara echivoc, acelasi lucru: ziua de 1 decembrie este o zi importanta, dar ca pentru noi Ziua nationala ramane Ziua Independentei, fara de care nu s-ar fi putut realiza Marea Unire. A mai precizat ca suntem singura tara din regiune care nu-si onoreaza Ziua independentei, si aceasta numai din cauza conotatiilor ei regale, legate de 1866 si 1881, in afara de semnificatia fundamentala a anului de gratie 1877.
Cu toata consideratia,
Principele Radu
Si pentru mine si ai nostri tot 10 MAI este Ziua Nationala.
La toate motivatia istorica si emotionala care face ca aceasta zi de 10 Mai sa ne umple inimile de mandrie, inflacarare , dragoste fata de inaintasi si fidelitate fata de Coroana Romaniei mai adaug frumusetea lunii mai vis-a-vis de intemperiile lunii decembrie(brrr!).
S-o schimbam, Alteta!