Horia-Roman Patapievici

Evenimentul zilei, 4 decembrie 2008

 Bilant dupa primele trei zile ale alegerilor

” Bilanţul imediat poate fi făcut în lumina a două categorii de fapte: veşti bune şi veşti proaste. ”

Fiind vorba de calificative, evaluarea va fi, evident, subiectivă – dar mă voi strădui să fie subiectivă în marginile adevărului. Veştile bune. Pentru prima oară după nouăsprezece ani de democraţie şi şase chemări ale electoratului la urne, putem înregistra trei rezultate notabile. În primul rând, eliminarea din parlament a partidelor extremiste. Nu justiţia a decis dizolvarea PRM, ci electoratul. Nu de jure, ci de facto, PRM nu mai există. Faptul, în sine, este remarcabil. Din 1992, extremismul lui Corneliu Vadim Tudor a fost mereu protejat atât de imunitatea parlamentară, cât şi de o stranie, dar mereu confirmată, imunitate în (şi faţă de) justiţie. Imunitatea parlamentară i-a fost asigurată de alegători; cine însă i-a asigurat imunitatea în faţa justiţiei? Căci calomniile şi injuriile tipărite sub anonimat în publicaţiile de partid ale lui CVT (care coincideau uneori până la expresie cu atacurile proferate de acesta în conferinţele de presă oficiale ale PRM) nu au fost niciodată sancţionate în justiţie, în ciuda zecilor de procese care i-au fost intentate. CVT a împroşcat cu noroi oameni simpli, notabilităţi, intelectuali, ambasadori, şefi de stat, state, instituţii, adevăruri istorice. Justiţia nu a făcut nimic pentru a stăvili noroiul. Electoratul, în schimb, a făcut: i-a retras lui CVT imunitatea parlamentară, iar partidului său reprezentarea politică. Îi va retrage oare acum justiţia (şi, ne putem întreba, cine din justiţie?) imunitatea la infracţiune? Fosta sa locotenentă, Daniela Buruiană, a pierdut primele procese abia după ce nu i-a mai fost apropiată şi a pierdut poziţiile publice. Se va întâmpla la fel, acum, cu CVT? Să sperăm.

Al doilea rezultat notabil este limpezirea compoziţiei parlamentului. Au trecut pragul electoral numai trei partide (PDL, PNL, UDMR) şi o alianţă formată din alte două (PSD-PC). Ca formulă ideologică, avem două partide de dreapta, PDL şi PNL (dintre care unul, PD, provine de la stânga), o uniune etnică aparent fără culoare politică, UDMR (dar părând a fi mai degrabă de dreapta) şi o alianţă de conjunctură între un numeros partid de stânga (PSD) şi un minuscul partid de dreapta (PC). S-ar zice, dacă nu am şti că la noi ideologia nu este decât un pretext pentru interese, că electoratul român a votat majoritar dreapta. Este, cred, o iluzie. Dat fiind că dreapta la guvernare, cu excepţia cotei unice de impozitare, a adoptat politici de centru-stânga şi populisme aflate la stânga stângii, ceea ce a votat electoratul a fost un pachet electoral imposibil, făcut din „speranţă în creştere economică perpetuă“ şi „pretenţie la protecţie socială nelimitată“. Electoratul nostru, aşadar, rămâne de stânga în privinţa statolatriei, deşi a înţeles că, cel puţin temporar, dreapta economică i-o poate servi mai bine. O lecţie a acestui cocteil de credinţe şi speranţe contradictorii este că la noi politicul nu este înţeles ideologic, ci este subînţeles social: nu opţiunile ideologice departajează şi asociază, ci pretenţia şi accesul la serviciile de stat – gratuite pentru cei care le câştigă prin revendicări „politice“, oneroase pentru cei care le suportă, în virtutea unor aranjamente la fel de „politice“.

(…)

Articolul intreg poate fi citit pe situl ziarului Evenimentul zilei la adresa:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/830977/SENATUL-EVZ-Bilant-dupa-primele-trei-zile-ale-alegerilor/