Horia Alexandrescu

Cronica Romana, 11 mai 2007

Desi nu sunt monarhist, am purtat mereu respectul cuvenit Regelui Mihai I. Pentru ceea ce a reprezentat in istoria Romaniei, dar si sau mai ales pentru demnitatea cu care si-a purtat greii si multii ani de exil. N-am fost un adversar al revenirii sale pe pamantul natal, ci dimpotriva, am pledat pentru intoarcerea sa la matca, ca semn al unei Romanii care-si recunoaste erorile, avand puterea sa le si repare. Apoi, in toate gazetele pe care le-am pastorit, MS Regele si intreaga Casa Regala s-au putut regasi cu fiecare eveniment mai important. Mai mult chiar, am avut onoarea si privilegiul de a ma numara la un moment dat chiar printre invitatii Majestatii Sale, la un dejun privat, prilej cu care am putut discuta pe indelete cateva dintre prioritatile Romaniei din acest moment. Era mult inainte de integrarea noastra in NATO si UE, in care Regele Mihai I credea cu toata convingerea si pentru care a si facut tot ce i-a stat in puteri. Or, ieri, cand am ascultat discursul rostit cu naduf evident la Palatul Elisabeta, in care Majestatea Sa se declara ingrijorat de actuala situatie politica din tara, am regasit in aceeasi sinceritate cu care imi impartasise framantarile Sale cu cativa ani in urma. De-aceea il si sustin integral nu numai in gravul si lucidul semnal de alarma pe care il trage, dar si sau mai ales, in cererea avansata poporului si intregii clase politice de a intoarce Romania la o Constitutie clara si democrata, care se dovedeste necesara si urgenta pentru viitorul acestei tari. Poate fi, deci, monarhia solutia reantoarcerii noastre la liniste, democratie si normalitate? Incep sa cred ca da. Desi, repet, n-am fost si nu sunt monarhist!