Cornel Codita

Cronica Romana, Luni, 9 Iunie 2008

Europolis

Sa nu se revizuiasca, primesc!

Cornel Codita

In zgomotul infernal al manelelor electorale, al batailor de cartier organizate, mai nou, pe circumscriptii electorale, al fanfarelor care canta de dragul micilor cu stampila politica, dati de pomana cu sau fara prilej, numai sa stie lumea care-i “bastanul” ce trebuie votat, Presedintele Traian Basescu a dat drumul pe tobogan unei initiative care are toate sansele sa-i asigure un loc in istoria politica a Romaniei. Nu ca rolul de “Presedinte jucator” ar fi usor de uitat sau risca sa fie trecut cu vederea, de posteritate! Problema cu acest pasaport este ca el il trimite pe Traian Basescu spre o destinatie destul de aglomerata si deloc convenabila, cea a presedintilor Romaniei pe care lumea ar vrea sa-i uite, desi nu prea poate. In schimb, atacul frontal al temei regimului constitutional, politic si administrativ din Romania, avand ca finalitate o dezbatere politica, la nivel parlamentar si, eventual, punerea in opera a unui nou sistem al institutiilor de guvernare, in Romania, are toate sansele, daca reuseste, sa-i dea Presedintelui Traian Basescu statura politica si poate chiar statuia, dupa care tanjeste.

Initiativa comporta patru paliere de conditii, de care va depinde soarta ei: de continut, politice – interne si externe – si de sustinere populara.

Problema de continut, desi pare dificila, este in realitate cea mai simpla. Atat teoria, cat si practica politica a statelor ofera un repertoriu de solutii care pot fi cu usurinta adaptate, nu conditiilor locale (ar fi doar un alt dezastru!), ci obiectivelor de care depinde reintemeierea Statului. O comisie serioasa, precum cea care a fost constituita, de data aceasta, nu va avea dificultati prea mari sa constate uriasele deficite ale actualului model si faptul ca el nu poate fi nici remaiat, nici reparat, ci trebuie pur si simplu schimbat din temelii. Exact ca un sistem biologic intrat in “logica” dezvoltarii canceroase, sistemul constitutional, politic si administrativ de la noi nu poate fi tratat, decat prin extirpare totala. Niciun fel de modificari partiale, de revizuiri ale actualului text constitutional nu vor putea da impulsul necesar pentru vindecarea profunda, de care Romania are nevoie, daca vrea, totusi, sa scoata capul in lume, sa fie si altceva in Europa, decat o anomalie cu prea mare ingaduinta tolerata, tara a salbaticiei, societate a unei epoci pre-civilizate, asa cum o considera cu o doza buna de dispret, nici macar ascuns, majoritatea europenilor.

Comisia creata de Cotroceni are acum libertatea sa-si puna intrebarile pe care mestesugarii textului constitutional actual nu au avut nici timpul si nici curajul sa si le puna: are nevoie edificiul institutiilor de guvernare, in afara autoritatii politice, si de o sursa speciala (alternativa, de alta esenta) pentru a pastra echilibrul si credibilitatea guvernarii? Raspunsul implicit, dat de Constitutia actuala, este: NU, echilibrul va fi pastrat de Presedinte, mandatat direct de electorat! Traian Basescu a facut o uriasa opera politica, demonstrand zi de zi si ceas de ceas ca acesta este un mit fals! Creat de masinaria politica, intretinut de ea si dependent de ea, Presedintele nu poate iesi din logica politica si nici nu poate sa-i opuna un alt tip de autoritate, pentru ca nu-l are! Daca am accepta ca este nevoie de aceasta sursa alternativa, pentru intemeierea guvernarii si a Statului, atunci Romania va trebui sa reconsidere principiul autoritatii monarhice, care nu se mai opune, demult, Democratiei si nici macar “republicanismului”, asa cum propaganda politica, in mod fals a sustinut la noi, mai ales in primul deceniu de “libertate”. Reintroducerea in sistemul institutiilor tarii a Casei Regale, ca principiu constitutiv de stat, nu se opune nici alegerii si nici exersarii democratice a guvernarii, ci doar ii adauga tocmai ceea ce-i lipseste: sursa consensuala de guvernare. Un sistem de guvernare cu separarea autentica a puterilor este, deasemenea, o evidenta necesitate. Fie ca se realizeaza prin eliminarea functionala a oricaror ingerinte legislative ale Executivului si, reciproc, a oricaror parghii de exercitare a puterii executive de catre Parlament, fie ca se trece la guvernare pe mandat electoral direct, Parlamentului fiindu-i alocata doar functia legislativa si cea de control politic (pe resurse) asupra Executivului, Romania are nevoie sa rupa definitiv cu talmes-balmesul republicii parlamentar-prezidentiale in care se balaceste de doua decenii.

Mult mai dificil, decat gasirea solutiei teoretice si practice care sa ne scoata din impasul actual, va fi, insa, intrunirea conditiilor politice pentru a face dintr-un proiect bun, o realitate implinita. Iar problema politica esentiala este ca ultima interesata de schimbarea fundamentala a conditiilor de guvernare este chiar “clasa politica”, cea creata de actualul sistem, cea care a invatat aproape toate “smecheriile” si “manevrele” prin care poate sa scoata maxim de profit personal, din lipsurile si aberatiile actualului sistem. Intrebarea cheie este: va dori Traian Basescu sa impuna aceasta schimbare radicala, luptand contra intregii clase politice? De ce ar face-o? Singurul raspuns plauzibil este ca nu va mai avea nimic de pierdut! Chiar daca lucrurile merg in ritm alert, aceste schimbari nu pot fi introduse decat dupa ce se termina urmatorul mandat al puterii constituite de viitoarele alegeri. Vorbim, deci, despre mandatul care incepe din 2013.
Nici din punct de vedere al politicii internationale, schimbarea radicala de sistem din Romania nu este prea usor de gestionat. In ciuda corului de lamentari si acuze, la adresa sistemului actual, nu toti cei care se plang de el l-ar vrea neaparat inlocuit cu unul functional. Avantajul imens al actualului sistem politic, de la noi, este ca poate fi, daca nu controlat, cel putin influentat masiv, cu relativ putin efort si inca si mai putine resurse. O Romanie iesita din era slabiciunilor structurale nu este visul de aur al tuturor europenilor. Nu sunt putini cei care vor pune bete in roate schimbarilor, din interes, daca ele merg hotarat spre un regim intern mai stabil, mai putin coruptibil, mai credibil si cu putere de expresie internationala mult intarita. Ideea ca Romania ar putea sa se comporte si chiar sa fie al 7-lea stat ca influenta politica din Europa nu este, catusi de putin, de natura sa entuziasmeze pe toti europenii deopotriva si mai ales pe unii dintre tranditionalii nostri “prieteni”.

In sfarsit, ramane de vazut, in ce masura un asemenea proiect va putea fi gestionat, asa incat el sa se bucure de sprijinul populatiei. Nu doar Traian Basescu are nevoie de un sprijin masiv, popular, daca este sa impuna proiectul clasei politice, ci mecanismul insusi de schimbare. “Parintii” vitregi ai actualei Constitutii au avut grija sa faca aproape imposibila misiunea schimbarii constitutionale. Este nevoie nu doar de un vot favorabil, zdrobitor, in Parlament, ci si de unul la fel de convingator, majoritar, la un Referendum constitutional. Traian Basescu si sponsorii politici ai eventualei schimbari vor avea nevoie de o impresionanta baterie de argumente si de mijloace de media pentru a scoate lumea din letargie si, mai ales, pentru a infrange multe dintre inertiile care s-au creat in jurul unor subiecte “sensibile”, cum ar fi eliminarea functiei prezidentiale, ori revenirea in sistemul institutiilor statale a Casei Regale.

Oricum ar fi, ceea ce ramane cu totul remarcabil este faptul ca proiectul “lansat la apa” de Traian Basescu are sanse sa ne scoata din clasica dilema “farfuridiana”: ori sa se revizuiasca, primesc!, dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc!, dar atunci sa se schimbe, pe ici, pe colo, si anume in punctele… esentiale…!