Ceremonialul regal (III)

Alexandra Arnautu, 2005

CEREMONIALUL CURTII REGALE A ROMANIEI INCEPAND CU ANUL 1866

Capitolul 3

Activitati si tinuta la Curtea Regala

Activitati

Cotidianul Familiei Regale

Programul zilnic al monarhilor Romaniei se inscrie in normele ramase si astazi valabile in protocolul curtilor Regale.1

In timpul arsitei verii, Principele Carol, inca necasatorit, parasea Bucurestiul si isi stabilea resedinta la Manastirea Cotroceni. In cadrul Manastirii, Principele dispunea de cateva camere mobilate dupa cerinte si pe care le considera suficiente. Programul era respectat cu strictete : dupa plimbarea calare dis-de-dimineata, urma rezolvarea corespondentei si primirea la raport a Ministrilor. Dupa terminarea gustarii de dinaintea pranzului aveau loc audientele, urmate de inspectarea diferitelor urmate de inspectarea diferitelor cladiri ale statului : ministere, tribunale, spitale, scoli, institutii de invatamant si inchisori. Scopul acestor vizite consta in cunoasterea directa a situatiei in care se aflau si isi desfasurau activitatea aceste institutii si introducerea unor imbunatatiri. La dineul de ora 6 erau invitati ministri, ofiteri, deputati si membri ai partidelor. «De la aceasta actiune conducerea partidelor politice era exclusa».2  Se acorda atentie bunei relationari cu aristocratia locala de traditie. Principele urmarea o cunoastere mai buna a ideilor si conceptiilor acestor invitati intr-un cadru mai putin oficial decat cel creat de o audienta. Punctualitatea era uneori neglijata de invitati, asa ca principele incepea dineul fara sa-i astepte. De cele mai multe ori, seara era rezervata unui drum la sosea, care era in acel moment al lumii bune din Bucuresti. Principele se ducea deseori la teatru. De asemenea, facea frecvente excursii calare in imprejurimile mai apropiate sau mai indepartate ale Bucurestiului, in special la vechile manastiri (Pasarea, Caldarusani, Cernica). Era insotit de ofiteri de ordonanta si o escorta de cavalerie, escorta la care principele a renuntat curand. Mai tarziu, aceste vizite au continuat, dar acompaniat de sotie, Regina Elisabeta, si de nepoti.

100lei1922a.jpg

Dupa casatorie, vara, familia princiara se retragea la Sinaia, la manastire (inainte de incheierea constructiei Castelului Peles), care ofera un cadru de viata foarte modest. Principele primea numerosi vizitatori din tara si din strainatate, considerand ca acesta este un cadru mai potrivit pentru a se apropia de oameni fara formalismul strict al protocolului din Capitala. Cu toate acestea, la dejunuri Regele impunea tinuta de gala. Principesa Elisabeta crease un mic cerc, in cadul caruia se desfasurau serate literare si muzicale. La reuniunile cercului asistau cu placere, ori de cate ori era posibil, Principele si ministrii sositi de la Bucuresti pentru raport. Se organizau des excursii in imprejurimi. Principele pornea uneori de dimineata la vanatoare de ursi, dar la ora pranzului, la loc dinainte convenit, Principele si insotitorii sai se intalneau cu Principesa si doamnele ei de onoare, care aduceau gustarile. Toamna aveau loc marile manevre militare, la care luau parte numeroase unitati. La sfarsitul toamnei, perechea princiara revenea in Bucuresti, instalandu-se in Palat. Iarna se reluau activitatile cercului literar si muzical al Principesei Elisabeta. Erau invitati scriitori si muzicieni remarcabili si erau incurajate tinerele talente. Seara, uneori Regina organiza seri de prezentari de film pentru tineretul de la Palatul Cotroceni : copiii familiei princiare aveau voie sa-si invite prietenii.

Protocolul Curtii Regale in timpul lui Carol I este perceput ca fiind strict si sobru. Tanara Principesa Mostenitoare Maria se plange deseori de receptiile impuse de Regele Carol, receptii la care erau invitate numai persoane in varsta, cu o moralitate impecabila. Principiul de conduita de la care Regele Carol subscria in intregime era urmatorul : «O printesa mostenitoare are indatoriri si singurele sale drepturi sunt cele care decurg din aceasta situatie».3  Si la Sinaia Regele impunea Principilor mostenitori participarea la programul zilei, mai ales dejunuri si receptii. Receptiile, numite de Rege audiente speciale, aveau loc in sala maura (in viziunea Principesei Maria, «o camera cu infatisare putin primitoare si prietenoasa »4), obiceiul fiind sa stea in picioare. Familiei Princiare ii revenea organizarea plimbarilor cu caii prin imprejurimile Sinaiei pentru membrii delegatiilor miliatare din strainatate (Rusia, Gemania, Austria, Spania). In programul oaspetilor Familiei Regale si Princiare a intrat curand vizitarea colibei Juniperus – casuta formata din trei camere, construita intre crengile unor brazi uriasi, la ideea Principesei Maria. Chiar Regele Carol insista ca musafirii lui sa fie primiti acolo la ceai. Vizitatorii lui Juniperus isi inscriau numele in casa de oaspeti. Dupa ani de zile, cand brazii au inceput sa se usuce, a fost daramat si n-a mai ramas decat poteca purtand numele «Poteca spre Cuibul Printesei».

Uneori, Regina Elisabeta impreuna cu doamnele si domnisoarele de onoare se imbracau in costume nationale la dineurile organizate la Sinaia. «Regina Elisabeta isi petrecea ziua scriind, pictand, facand muzica».5 Ea primea la randul ei o corespondenta voluminoasa (jalbe, petitii, solicitari de ajutoare), pe care o parcurgea personal si la care raspundea cu punctualitate si eficienta. Dupa ceai lucra «dantele cu fir, brodate cu pietre scumpe, din care facea perdele pentru Manastire, acoperamant pentru potir sau pentru masa bisericii». Intr-un interviu acordat in 1906 revistei «Je sais tout», Regina Elisabeta descria rutina unei zile fara ceremonii la castelul Peles : «Se scula la 6 dimineata si lucra pana la 8 in biroul sau. Apoi lua micul dejun in tete a tete cu sotul ei, caruia ii citea telegramele sosite peste noapte si articolele din ziarele de dimineata. Audientele aveau loc de la 10 la 11. Apoi la ora 13, avea loc loc dejunul, la care se manca foarte repede »6, cel putin, asa sustine ziaristul francez «Suveranii sunt harnici si prin urmare dusmani neimpacati ai banchetelor plicticoase si interminabile». «Dupa dejun se bea o cafea turceasca in sala de biliard. Atunci era momentul coseriei. O mica siesta si din nou munca pana la cinci dupa amiaza, ora la care Regele venea sa bea ceaiul la Regina. Dupa cina, Regina mergea la teatru sau organiza intalniri literare».7 Statea cu geamurile deschise tot timpul zilei, pentru a respira aerul proaspat. Facea rar plimbari.

Iesirile prin Capitala se faceau cu automobilul pana la sosea, cu opriri la bufet si la Capsa. Regina si cele cateva domnisoare de onoare care o insoteau purtau un cache-poussiere si voaluri de muselina peste palarii. Deplasari de o zi se faceau si la manastirile din imprejurimile orasului. Se luau cosuri cu toate cele necesare pentru ceai. Reusea intotdeauna in ultimul moment sa imbrace tinuta de rigoare impusa de masa regala. In clipa in cere suna gongul la ora unu precis pentru dejun si la ora opt si jumatate pentru masa de seara, Regina «intra odata cu Regele in holul cel mare, unde asteptau oaspetii zilei si personalul curtii ».8

Regina avea o curte compusa din doua doamne de onoare, o maestra a vesmintelor, o Maresala a Curtii, o secretara si o cititoare. Doamnele de onoare se ocupau de audiente si de programul oficial si privat al Reginei, o insoteau in vizite si deplasari.

Regele invoca mereu opinia publica in impunerea protocolului.

Principesa Maria o personifica intr-un basm : «Minola, povestea unei regine nefericite». In basm, opinia publica este reprezentata de un om negru urias, gata sa-si arunce umbra pretutindeni. Micutei printese «nu i se permitea singura prin paduri, sa rada din toata inima in public, sa-si ridice rochia pentru a alerga prin camera sau sa stea tacuta intr-un colt in loc sa se intretina cu domni batrani care ii sarutau solemn mana».9 Tensiunile aparute in cadru familiei regale si datorate unui comportament al Principesei Maria considerat prea liber de catre Regele Carol I se datorau, probabil, faptului ca nu primise educatia unei printese mostenitoare, ci «educatia foarte liberala a unei fiice din inalta aristocratie engleza, aristocratie militara de la tara care nu cunostea toate regulile si obligatiile vietii de la curte».10

Protocolul de familie a principilor mostenitori putea fi si mult mai relaxat. De pilda, la Cotroceni, primavara, dejunul este servit afara sub pomi urmat de partide de calarii. La Sinaia, Principesa Maria, insotita de copii, ia parte la numeroase plimbari calare. La Constanta, Familia Princiara, in special Principesa Maria si copiii, faceau excursii la bordul vasului Carol I, iar la Mamaia se organizau cavalcade pe intinsa plaja.

Regele Ferdinand si Regina Maria au drept resedinta Palatul Cotroceni. Regele Fedinand adopta un program riguros, care aminteste de programul lui Carol. Vara si iarna, Regele se scoala la 7.30, urmeaza baia zilnica, micul dejun sobru, se prezentau pentru sarutul mainii copiii, cu care Regele se intretinea cateva minute. La ora 10.00, intendentul prezenta «meniul si programul de lucru».11 Urmeaza audientele la palatul din oras. Plimbarile erau rare si scurte. Dejunul se lua la ora 1 fix, intotdeauna cu oaspeti. Uneori, numarul invitatilor ajungea la 24, persoane de diverse categorii si profesii. «Vechiul proverb romanesc Casa Principelui este casa poporului s-a adeverit sub Regele Ferdinand, chiar daca el nu a gazduit precum odinioara Carol I si Carmen Sylva timp de o vara 5.000-6.000 de oaspeti la Castelul Peles».12 Dupa amiaza se ocupa de documentele oficiale si de citirea ziarelor straine si romanesti. Nu participa la ceaiul de la ora 5 oferit de Regina. In schimb isi continua programul cu primiri la Palatul din oras sau din Cotroceni. Cina de la ora 8, o lua in cercul restrans al Familiei. La aceasta reuniune Regele «asa de zgarcit la vorba era guraliv, vesel, amator de glume».13 Dupa cina, Suveranul continua sa lucreze pana la ora 1.00, 2.00 sau pana in zori. Regele se ducea cu placere la teatru si aprecia muzica populara si lautareasca.

Programul zilnic al membrilor Familiei Regale cu un protocol riguros si respectat este abandonat in timpul razboiului. Regii si Principii isi indeplinesc indatoririle militare pe front ca sefi ai aramtei, iar Reginele si Principesele se vor ocupa de organizarea si bunul mers al spitalelor (aprovizionarea cu alimente si mediamente), implicandu-se personal in activitatea spitalului. Principesa Elisabeta, in timpul Razboiului de Independenta, se dedica activitatii de ingrijirea ranitilor si a bonavilor, stand alaturi de medici cand era vorba de operatii riscante. Regina Maria va fi przenta in spitalele din Iasi si din imprejurimi, se va deplasa in spitalele improvizate din satele si comunele izolate, aprovizionand cu alimente si medicamente chiar in conditiile epidemiei de tifos.

Programul zilnic al membrilor Familiei Regale astazi continua sa aiba multe puncte comune cu cel prezentat : ore matinale de trezire, ore fixe de masa, activitati multiple si variate. Regele citeste corespondenta si hotaraste asupra raspunsului, acorda audiente, are intalniri oficiale si private, participa la evenimente la Palat sau in afara lui, intreprinde numeroase deplasari in tara si in strainatate. La majoritatea vizitelor in tara conduce el insusi masina si este insotit de suita. (Plimbarile cu masina, el insusi la volan, le practica si inainte de 1947 in jurul savarsinului si la Sinaia, mai rar in Bucuresti, nefiind insotit). Regina face plimbari in oras, viziteaza expozitii si atelierele artistilor plastici, participa la evenimente si insoteste pe Rege in deplasarile sale. In cazul Principesei Margareta si al Principelui Radu, in afara activitatilor de baza legate de Fundatia Principesa Margareta si de Biroul Reprezentantului Special, trebuie sa indeplineasca obligatiile sociale si de familie.

In viata personala protocolul ceda locul unui comportament simplu si deschis, bazat pe incredere si pretuire.

Elisabeta scria: «Casatoria noastra nu a fost una din dragoste, ci bazata pe un devotament reciproc, pe indatorire si pe o dorinta fierbinte de a face totdeauna tot ce ne sta in putinta unul pentru celalalt, dar si pentru poporul peste care domnea sotul meu».14

Eliberarea de protocol in viata privata cunoaste diferente in functie de spiritul in care fusesera educati, de cultura careia ii apartineau si de varsta lor. Formulele oficiale de adresare erau in general primele abandonate. Era de ajuns prezenta personalului curtii Regale : Regele, Regina, Principele, Principesa.

100lei1922r.jpg

Cuplul princiar Ferdinand si Maria ajungea uneori la colaborare in responsabilitatile pe care le aveau, care depaseau, cel putin iin discutiile private, barierele protocolului. «Nu era in firea sotului meu sa ma recunoasca ca pe o colaboratoare. Fiind german, era un partizan darz al legii Salice. A recunoaste unele insusiri unei femei ar fi fost o incalcare a celor celor mai scumpe traditii ale lui».15 «Tovarasi, parteneri de lucru impartasind aceeasi cauza pe care o reprezentam, am mers mana in mana».16

Din momentul casatoriei lor, Regele Mihai si Regina Ana nu au fost supusi in permanenta presiunilor unui protocol formal. In toate ocaziile oficiale in care erau invitati sa participe, ei au stiut sa faca uz de protocol, ale carui reguli le cunosteau foarte bine prin educatia, pozitia si experienta lor de viata.

La Palatul Elisabeta, unde locuiesc si isi desfasoara activitatea Principesa Margareta si Principele Radu, regulile de protocol sunt incadrate armonios in exigentele vietii moderne.

413.jpg
Audiente

Ceremonialul Curtii Domnesti reglementeaza modalitatile prin care se acorda audiente la Principele Carol si Principesa Elisabeta. In cazul Membrilor Corpului diplomatic, audientele se solicita prin Ministerul de Externe. Audientele private pentru reprezentantii straini se solicita prin intermediul Maresalului Curtii, acesta urmand sa instiinteze in scris pe solicitant in legatura cu ziua si ora la care va fi primit.

In fiecare duminica intre orele 13-15. 30, Domnitorul Carol I acorda audiente fara solicitare prealabila. Aghiotantul de serviciu inscrie pe o lista numele persoanelor care doresc sa intre in audienta. Cei care doresc sa prezinte petitii sau cereri Domnului Carol I sunt obligati sa le depuna cu cinci zile inainte la «Biroul Petitiunilor», la Palat, unde li se elibereaza o confirmare de primire. Aceasta confirmare trebuie aratata aghiotantului de serviciu in duminica in care vin in audienta, pentru a prezenta verbal petitia si nu pentru a o remite. Persoanele care solicita audienta in timpul saptamanii adreseaza o cerere catre Maresalul Curtii, precizand adresa la care i se poate raspunde. Audienta i se acorda chiar in cazul solicitari numai in mod exceptional. Solicitantul este informat in scris in legatura cu ziua si ora audientei.

Audientele la Principesa se obtin prin intermediul Doamnei de onoare. Aceste audiente nu au caracter oficial.

Tipurile de audiente prezentate se acorda numai individual si succesiv.

Audiente in grup se pot acorda in cazul in care acest grup face parte din «Corpuri si autoritati constituite ale Statului »17 si poseda un mandat legal din partea acestora. Ministerul sau autoritatea superioara de care depinde grupul trebuie sa fie instiintata in prealabil.

Militarii de orice pozitie si grad apartinand armatei permanente care doresc audienta la Principele trebuie sa obtina, in prealabil, autorizatia ministrului de razboi. In cererea de audienta trebuie precizata autorizatia.

Persoanele trimise in audienta trebuie sa fie punctuale si vor fi conduse intai in camera aghiotantului de serviciu si, respectiv, in camera domnisoarei de serviciu, de unde vor fi introduse in apartamentele de primire ale Principilor. Principele Carol acorda audiente in picioare. « In functie de dispozitie, intindea spre interlocutor unul, doua, trei degete sau nimic»…18

In prezent solicitarile de audienta se fac, in majoritatea cazurilor, in scris. Cererea trebuie sa cuprinda numele, ocupatia, motivul solicitarii, adresa si numarul unde poate fi contactat, aceasta cerere va fi depusa la secretariat, care va da raspunsul in scris sau telefonic. Persoana trebuie sa se prezinte in ziua si la ora indicate. Audienta dureaza in general 5-10 minute. In Biroul sau, Regele Mihai primeste in in picioare persoana condusa de aghiotant. Majestatea da mana cu persoana respectiva si o invita sa ia loc in fata sa. Majestatea Sa Regina acorda audiente intr-unul din saloanele de primire. Datorita atitudinii Majestatilor lor, persoana venita in audienta nu se simte stinghetita de regulile de protocol si este incurajata sa comunice firesc. Majestatile Lor creeaza un climat de incredere si solicitudine.

Cererile si memoriile sunt depuse la secretariat si nu inmanate Majestatilor Lor. In cazul audientelor acordate grupurilor, sunt cunoscute in prealabil statutul si ocupatia grupului, iar lista de persoane participante la audienta este trimisa cu cateva zile inainte.

3. 1.3 Instruirea si activitatile militare

In cadrul instruirii pe care o capata viitorul monarh, studiile militare si cunoasterea specificului activitatilor militare sunt considerate esentiale, dat fiind ca Regelui ii revine rolul de Sef al Fortelor Armate. Studiile si activitatile militare sunt considerate factori esentiali in formarea caracterului viitorului monarh : o adevarata scoala a vietii. De asemenea, aceasta initiere in activitatile armatei este un mijloc de a consolida legaturile de loialitate dintre armata si Suveran.19

La 24 mai 1866 se ia juramantul trupelor langa Cotroceni, cu ocazia unei solemnitati unde Printul Carol imbraca, pentru prima oara, uniforma de general roman. Mitropolitul Primar al Capitalei desfasoara serviciul divin de camp, dupa care urmeaza luarea juramantului trupelor. Urmeaza defilarea trupelor si inaintarea la gradul de ofiteri a catorva elevi ai scolii militare.

Principele Carol (grad in armata), inca de la sosirea sa in tara, acorda prioritate instruirii, dotarii cu uniforme si armament si organizarii armatei. Prin cunostintele si experienta de care dispune, Principele organizeaza manevrele garnizoanei Bucuresti, construieste scoli militare, face inspectii ale unitatilor militare. In cursul acestor manevre sta in cantonament cu trupele in aceleasi conditii ca militarii si stabileste o comunicare directa si foarte fructuoasa cu ofiterii pe care ii aduna in jurul sau dupa manevre, atragandu-le atentia asupra greselilor pe care le observase si care trebuiau eliminate.

In 1874, Carol asista, ca de obicei, la manevrele de toamna alaturi de ofiteri straini : germani, francezi, englezi, austrieci, turci. La 26 octombrie in acelasi an a avut loc, in sala Tronului a Palatului din Bucuresti si in prezenta perechii princiare, sfintirea a 32 de drapele, pe care Principele le-a inmanat regimentelor. Pe drapele era inscrisa deviza «Pentru Onoare si Patrie». Cateva saptamani mai tarziu, in fata Universitatii, are loc dezvelirea monumentului ecvestru al lui Mihai Viteazu. Principele se adreseaza din nou Armatei, cu indemnul de a urma e xemplul unui erou national care a realizat prima Unire.

In data de 27 mai 1877, Principele, din punctul cel mai inalt al liniei de aparare (bateria Carol), da ordinul de incepere a ostilitatilor. La rostirea cuvantului FOC bateria trage primul obuz asupra Vidinului. Turcii riposteaza, obuzele inamice cad chiar langa Principe, care nu isi paraseste locul. Principele isi flutura chipiul, saluta inceputul luptei in urale.

Prin traditie, principii mostenitori sunt incorporati in armata tarii. La 14 noiembrie 1889, Printul Carol anunta, printr-o alocutiune catre armata, incorporarea Succesorului la tron ca Locotenent Major in regimentul 3 Infanterie. Dupa rostirea discursului, va conduce pe Printul Ferdinand la regiment, indicandu-i sa ia loc sub drapel. La jubileul Domniei 1891, Ferdinand este inaintat la gradul de capitan, preluand conducerea acestei companii. In aceasta functie raspunde de calitatea vietii acestei companii : in fiecare zi la orele 11.00 ii ofera capitanului princiar sa guste mancarea de la popota.

In 1896, Principesa Maria va fi numita colonel onorific al celui mai prestigios regiment de cavalerie din tara : Regimentul 4 de Husari Rosii de Rosiori. Uniforma consta din dolman rosu cu brandenburguri negre, caciula de blana si fusta alba. In aceasta calitate, Principesa studiaza elementele de baza ale cavaleriei in companie. Imaginea ei in fruntea regimentului de cavalerie va fi foarte popularizata de razboiul mondial.

In 1909, la 3 octombrie, Printul Ferdinand se adreseaza printr-o alocutiune armatei, cu prilejul incorporarii Printului Carol. Numirea la gradul de sublocotenent in batalionul I de vanatori a fost facuta de Regele Carol I la Sinaia. Ceremonia de incorporare se desfasoara la Sinaia. In cadrul ceremoniei, M S Regele ordona Principelui Carol, atunci in varsta de numai 16 ani : «Sabia afara. Luati comanda intaiului pluton, din intaia companie, a intaiului batalion de vanatori si fiti totdeauna cel dintaiu, ca pilda, ca munca, ca datorie si ca iubire de patrie». Urmeaza un dejun la castel, cu ocazia caruia Principele Ferdinand multumeste pentru incorporarea fiului sau in armata».20 Dupa absolvirea liceului in 1912 este trimis in Germania, la Academia Militara de la Postdam, de unde se intoarce in martie 1914.

Printesa Elena a fost numita, de catre Regele Ferdinand, colonel in regimentul de Husari 9 Rosiori. La 10 mai 1926, Regina Maria si Printesa Elena defileaza in fruntea regimentelor lor.

Traditia continua cu incorporarea mostenitorului tronului Mihai, de catre Marele Voevod de Alba Iulia. Clasa palatina, compusa din 12 elevi din toate clasele sociale si mai din toate provinciile romanesti, prezinta un caracter mixt civil si militar, directia acestei clase fiind asigurata de ofiteri de cariera. In 1937, Mihai primeste gradul de sublocotenent in cadrul batalionului I vanator de munte.

Peste mai mult de 60 de ani, traditia instruirii militare a membrilor Casei Regale este reluata de Principele Radu, care urmeaza cusurile Colegiului National de Aparare, devenind ofiter in rezerva al Armatei Romane. In 2002, Principele este numit de Majestatea Sa reprezentant personal pentru Turneul NATO. La 17 octombrie 2004, Regele intreprinde, impreuna cu Principele Radu, o vizita la Brigada Vanatori de munte Brasov, unde discuta cu soldatii care revenisera din Irak si ia masa cu acestia la popota.

Primiri. Baluri. Receptii

In ceremonialul Casei Regale a Romaniei este specificat ca in cazul primirii suveranilor si principilor straini nu exista un regulament hotarat si strict, aceasta primire va urma instructiunile Regelui. In cazul Ambasadorilor straini, a trimisilor si ministrilor plenipotentiari ai Puterilor Straine, acestia solicita primirea la Majestatea Sa Regele, «Ministerul Afacerilor Straine», care le va comunica ziua si ora primirii. In cazul primirii noului ambasador se procedeaza astfel : doua trasuri ale Curtii Regale vor conduce pe noul Ambasador impreuna cu suita sa la Palat, trasura eleganta va fi destinata Ambasadorului, care va lua loc alaturi de aghiotant, si cealalta va fi destinata suitei Ambasadorului. Acesta va fi prezentat Regelui de catre Ministrul Afacerilor Straine si va inmana Regelui scrisoarea sa de creanta. Acest protocol se va pastra peste ani.

In timpul Razboiului de Independenta, Principele Carol primeste de la Tarul Rusiei, Alexandru al II-lea, insotit de Printul Mostenitor la Bucuresti, intr-o atmosfera sarbatoreasca. Tarul ia loc langa principesa in prima trasura, iar in cea de-a doua urca Principele cu Mostenitorul tronului Rusiei. Aceasta vizita imperiala a «facut o impresie extraordinara asupra populatiei, care din vremuri acum apuse era obisunita cu un alt tratament pentru conducatorii ei de Stat si acum intelegea ce schimbare radicala se produsese si ce pozitie ocupa Principele din Casa de Hohenzollern chiar fata de cei mai puternici suverani, el fiind, prin origine egal in drepturi cu acestia ».21
In anul 1896, an in care legaturile dintre Romania si statele europene se imbunatatesc, Imparatul Franz Iosef, Regele Alexandru al Sebiei si Regele Carol I asista la inaugurarea Canalului Portile de Fier ale Dunarii, dupa care Imparatul Franz Iosef si Regele Carol se indreapta spre Bucuresti, unde pe 28 septembrie sunt intampinati de Regina Elisabeta si de tanara pereche princiara. Vizita cuprinde, pe 29 septembrie, o trecere in revista a armatei pe campul de la Cotroceni. «Participa douazeci de regimente si unde campul vast era tivit de o multime numarand vre-o suta de mii de oameni ».22 Regina Elisabeta privea parada din trasura à la Daumont, inconjurata de doamnele ei de onoare, iar Principesa Maria calareste alaturi de Rege si de Imparat. Dineul incheie partea oficiala a vizitei. Urmeaza vizita particulara la Sinaia. Aici Imparatul este intampinat de o numeroasa populatie rurala, langa un arc de triumf impodobit cu produsele pamantului. Vizita capata un caracter familial intim. Micul dejun se ia pe o pajiste alpina langa ferma infiintata de Regina Elisabeta, intr-o cabana din trunchiuri de copaci.

Primirea Printului de Wales pe vremea primilor Regi ai Romaniei este una dintre cele mai incarcate de originalitate. Dupa respectarea programului oficial obisnuit (dejunuri, dineuri, ceremonii militare, receptii) s-a hotarat continuarea vizitei Printului la Sinaia. Aceasta va contine un moment deosebit, tablouri vii care sa reprezinte o sarada, iar cu prima litera a fiecarui cuvant din aceasta sarada sa se formeze numele oaspetelui : Prince of Wales. Al 14-lea tablou urma sa il reprezente chiar pe printul de Wales, fiindca toate temele acestor tablouri urmau sa fie luate din istoria Angliei. Finalmente, s-a decis ca aceste tablouri sa reprezinte o secventa din piesele lui Shakespeare.

In 1909, vizita Principelui Mostenitor al Gemaniei, Wilhelm, comporta protocolul obisnuit, la care se adauga ca o concesie facuta tineretii lui, o petrecere campeneasca la Buftea, resedinta Printelui Stirbei, «petrecere cinstita de Regele Carol si de Regina Elisabeta”.23

Vizitele la Peles erau mintios organizate. Programul cuprindea mese oficiale, plimbari cu automobilul, concerte cu participarea lui George Enescu si o reprezentatie teatrala realizata de Alexandru Davila in micul teatru din castelul Peles. Tinerele care frecventau grupul Reginei apareau ca figurante in aceste spectacole sau formau un cor, care de cele mai multe ori se distingea prin calitatea interpretarii.

Exista insa si situatii cand Suveranul doreste sa fie pastrata cea mai stricta discretie in ce privete vizita Sa. Imparateasa Sissi, care face o vizita reginei Elisabeta la Peles in 1884, cere sa nu se organizeze niciun fel de serbari, sa nu intalneasca niciun demnitar si nici domnisoarele de onoare. Chiar daca nu le-a intalnit, «domnisoarele Reginei primira, prin intermediul marii stapane, micul cadou obligatoriu, o bratara, un inel sau o brosa, pe care trebuie sa le faca orice suverana in calatorie ».24

In timpul razboiului, protocolul primirilor oficiale se simplifica foarte mult, reducandu-se la un pranz in mijlocul familiei Regale. Oaspetii sunt, in general, diplomati si militari.

In prezent, cu ocazia vizitelor de Stat ale Suveranilor Casei Regale europene, Membrii Familiei Regale ( Regele si Regina, Principesa Maria si Principele Radu) sunt invitati de catre Presedintie la dineurile de Stat. La randul ei, familia Regala a Romaniei, invita privat, la Palatul Elisabeta, pe acesti suverani aflati in vizita (de exemplu, suveranii olandezi, suedezi, spanioli si luxemburghezi), legaturile de familie jucand un rol important. Invitatiile se fac in general pentru micul dejun si dejun. Protocolul este mult simplificat, facand loc unei atmosfere destinse.

La Palatul Elisabeta sunt invitati cu regularitate Ambasadori acreditati la Bucuresti, oameni de afaceri din diverse tari europene si in special personalitati din societatea civila romaneasca. De asemenea, au loc intalniri cu membrii ai opozitiei, membrii ai Guvernului si Parlamentului, ofiteri superiori si generali din armata, reprezentanti ai Casei Nato, ai Colegiului National de Aparare si Asociatiei Marshall. Intalnirile se pot desfasura in cadru restrans la micul dejun, la dejun sau cina, dar si dupa amiaza la un ceai sau in cadrul unei receptii. In cazul unei intalniri private, cand se serveste ceaiul, unul din membrii Familiei Regale care primeste, va oferi personal invitatului sau ceasca cu apa fierbinte, urmand ca acesta sa-si aleaga savoarea (la fel a procedat si Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu ocazia primirii Principesei Margareta si a Principelui Radu).

In cazul vizitelor care nu au un caracter privat, protocolul legat de accesul masinii, tinuta, formule de adresare este respectat. Masina Sefului Statului si a Prim Ministrului patrund in curtea Palatului. Familia Regala este cea care intampina acesti oaspeti. Masina Membrilor Familiei Regale, Ambasadorilor, Ministrilor si Secretarilor de Stat are dreptul sa patrunda pe peron. Ambasadorii, Ministrii si secretarii de Stat sunt condusi de Seful de Protocol sau de catre Consilier in salonul unde se afla Familia Regala.

Iarna se reluau receptiile si balurile la Palat. Astfel descrie Zoe Camarasescu balurile de la Palat : «Sezonul de iarna» sau «Carnavalul’,’ cum se spunea, erau luni intregi, in care se petrecea pana la lasata-secului, adica Postul Pastelui. Baluri, primiri, concerte, reprezentatii cu artisti straini, teatru de amatori, sebari foarte serioase. Nu te puteai sustrage de la aceste obligatii, caci era o datorie de familie, daca nu pentru tine, fata de viitorul copiilor tai, pentru care trebuia neaparat sa intretii relatii cu «lumea». […] carnavalul era scena pe care se misca aceasta lume, pe care debutau fetele tinere si se hotara oarecum soarta lor ».25 In jurul varstei de optsprezece-douazeci de ani avea loc iesirea in lume. «Manifestatia oficiala a acestui act era dat la intai ianuarie la palat ».26 Era considerat cel mai democratic bal intrucat, in afara de corpul diplomatic si lumea oficiala, era invitata si lumea negustoreasca, mica si marea burghezie «lumea ofitereasca» … Celelalte baluri din timpul Carnavalului aveau un numar restrans de invitati.

Pe invitatii erau precizate numele persoanei ziua, ora si tinuta. Nu exista un protocol bine determinat privind locul de primire al oaspetilor (salile de primire), acest lucru fiind decis pentru fiecare ocazie in parte. Intrarea in apartamentele regale este strict interzisa.

Actualmente la Palat nu se mai organizeaza baluri, ci numai receptii pe baza de invitatie (in care se precizeaza, in afara de nume, data, ora si tinuta). Invitatii sunt intampinati de Seful de Protocol si condusi in sala de Receptii, urmand ca Familia Regala sa apara dupa un anumit interval de timp (10-15 minute) fata de ora indicata pe invitatie.

Momentul mesei

Pranzul si cina s-au sevit mereu la ore fixe : la 13 si la 20. Cand suna gongul, Regele Carol si Regina Elisabeta se intalneau in salon cu oaspetii zilei si personalul curtii si se indreptau spre sufragerie. La pranz, Principele Carol si mai tarziu Regele aveau invitati. Cina era, in general, in tete-a-tete. Invitatii erau de obicei ministri retinuti dupa audiente, maresalul Palatului, aghiotantul de serviciu, doamnele de onoare, locotenentul din regimentul de vanatori de serviciu in corpul de garda. Locurile la masa de langa Principii Carol si Elisabeta erau semnalate din vreme de catre aghiotant pe un plan al mesei, pe care fiecare invitat il consulta inainte de a intra in sufragerie. In Ceremonialul Curtii domnesti si cele regale este specifiat faptul ca, in afara de aceste locuri, nu se desemnau in general si celelalte, «fiind stabilit la Curtea Romaniei, ca si la aceea a Belgiei27, ca la masa Domnitorului toate locurile sunt de o potriva onorabile». Regele Mihai si Regina Mama Elena luau masa cu aghiotantul Regelui si cu doamna de onoare.

Pentru pranzurile de gala la Curte se trimiteau invitatii din ordinul Domnitorului de catre Maresalul Curtii. Invitatiile contin, in afara de nume, si calitatea invitatului, ora pranzului si tinuta.

La Sinaia, ritualul mesei il urma pe cel de la Bucuresti, dar era mai relaxat. La masa, pe langa Familia Regala si obisnuitii Casei Regale (rudele Suveranilor, personalul civil si militar al Palatului, arhitectul, bibliotecarul Palatului, medicul), erau deseori invitati muzicieni, George Enescu, Grigoras Dinicu sau muzicieni straini si un grup de tineret (fiice ale doamnelor de onoare sau familiilor aristocrate), la prezenta caruia Regele tinea in mod deosebit pentru inveselirea mesei. Masa era eleganta, in mijlocul mesei tasnea in miniatura raul Peles, stropind cu picaturi marunte florile care impodobeau o farfurie de cristal. Suveranul rupea tacerea cu cateva cuvinte. Incepea conversatia, tonul era scazut, daca Regele parea suferind sau preocupat. Se glumea, se radea mult. Seara, dupa cina, se jucau jocuri de societate. Miza era o plimbare la Brasov cu automobilul Palatului.

In timpul croazierelor pe Dunare, masa se lua pe vapor sau, deseori, intr-un cadru rustic la «pescarie», intr-un chiosc foarte original decorat cu plase, navoade si nuferi. Se serveau ciorba pescareasca, icre negre si crap la protap. Protocolul era foarte relaxat. Uneori erau mese oficiale pe iaht. La masa, fiecare avea locul sau stabilit prin protocol, care cerea o alternanta a gazdelor si a musafirilor. Meniul era bogat si specific unei mese oficiale.

Orele fixe de masa reprezinta in continuare o regula de la care membrii Familiei Regale se abat foarte rar. Micul dejun este reprezentat doar de o cana de cafea. In cazul Majestatilor Lor, cele doua mese ale zilei sunt pranzul de la ora 12.30 si cina de la ora 18.30. Se mananca simplu si putin. Cand la masa iau parte si alti membri ai Familiei, Majestatile Lor se vor aseza in capetele mesei si apoi ordinea asezarii o urmeaza pe ea ierarhica : Principesa Mostenitoare in dreapta Regelui s.a.m.d. In ciuda respectarii catorva reguli de protocol, in timpul mesei atmosfera este destinsa, lipsita de austeritate. Exista momente cand familia invita la masa pe Seful de Protocol, Directorul Casei sau Secretarul Majestatii Sale. Protocolul isi pierde din rigiditate.

Cand are loc un pranz sau o cina la care iau parte si alte persoane in afara de membrii Familiei, Seful protocolului trimite invitatii cu numele si functia persoanei, ora si tinuta. La fel se procedeaza si in cazul receptiilor. Atunci cand participa si Majestatile Lor, invitatia trimisa de Seful protocolului se face in numele Regelui.

Invitatii in cazul pranzului si al cinei sunt poftiti intai in Salon, unde se serveste un aperitiv. Aici este expus si un support cu planul mesei si cu plasamentul, astfel incat fiecare persoana isi cunoaste dinainte pozitia la masa. Familia Regala impreuna cu invitatii se deplaseaza in sufragerie, unde masa este frumos decorata. In fata fiecarui tacam se afla cartea de masa, cu numele persoanei si, eventual, meniul. Pe meniu sau cartea de masa este precizata si data, invitatului fiindu-i permis sa le pastreze ca amintire. Nicio manifestare de opulenta in decorarea mesei sau in meniu nu este permisa. Exista o masura pentru toate…

In subcapitolul «Unele reguli de eticheta in prezenta Familiei Regale a Romaniei», publicat in «Codul bunelor maniere astazi» este specificat comportamentul pe care trebuie sa-l adopte o persoana invitata la un dineu in prezenta membrilor Familiei Regale. Regele sau, daca nu este el prezent, urmatorul membru al Familiei incepe o discutie. Invitatii nu trebuie sa intrerupa un membru al Familiei atunci cand acesta poarta o discutie.

«Toti cei prezenti asteapta ca M. S. Regele sa se aseze primul, iar la plecare toata lumea se va ridica atunci cand regele s-a ridicat. Nu este indicat ca cineva sa se ridice in timpul mesei. In prezenta Regelui la masa, nimeni (nici membrii Familiei Regale) nu poate incepe un nou fel de mancare inaintea Regelui. Daca Regele nu e prezent, regulile de mai sus se aplica urmatorului in ordinea membrilor Familiei Regale (mentionata mai sus) ».28

Tinuta

In cadrul lucrarii «Ceremonialul Curtei Domnesci a Romaniei» exista un subcapitol intitulat «Tinuta de infaciare la curte» care precizeaza tinuta pentru toate ocaziile.

La audiente, la baluri, primiri si orice alte solemnitati se impun fracul, cravata si manusile albe. Militarii se prezinta in mare uniforma sau in tinuta prevazuta de regulament. «Corpurile si functionarii civili cu uniforma se presinta la baluri si primiri solemne in mare tinuta ».29 Decoratiile sunt purtate la curte in marimea si in forma lor regulamentare. «decoratiile reduse, in miniatura si la lantisoru, sunt foarte restranse, si se voru specifica anume».30

In conditii de doliu, la curte vestimentatia difera in functie de doliu : «mare doliu» si «doliu ordinaru». In cazul de mare doliu, barbatii poarta haine negre (frac, cravata alba) manusi negre, crep la brat si la palarie. Nu poarta decoratiuni. Doamnele se imbraca in haine de lana neagra, «simizeta (fraise) si manicute de crepu negru, manusi negre».31 Militarii poarta crep la sabie si la brat. Doliul ordinar le impune barbatilor haine negre (frac, cravata alba), manusi albe. Doamnele imbraca vesminte din matase neagra, «giuvaiere negre (jeruri), manusi negre». Militarii si functionarii civili poarta crep negru la brat. Daca curtea nu era in doliu, o persoana nu se putea prezenta in aceasta tinuna fara o permisiune speciala.

Zoe Camarasescu descrie in memoriile ei moda vremii si tinuta extrem de sobra a mamei sale, Zoe Bengescu (doamna de onoare a Reginei Elisabeta). Regina Elisabeta adopta, la cativa ani de la venirea ei in Tara, o tinuta originala a carei conceptie ii apartine in intregime. «Regina si-a taiat parul scurt, lucru total neobisnuit pentru femeile din epoca, fie ca apartineau aristocratiei sau erau din popor. De asemenea si-a permis sa-si creeze o moda pe masura, peste rochiile albe de matase stil tunica, impodobite cu bijuterii pe cat de mari, pe atat de false, caci pentru ea nu conta decat efectu decorativ, Elisabeta a asortat dantele facute chiar de mana ei. O parte dintre aceste dantele au fost chiar rasplatite de premii la Expozitiile Universale de la Paris si Viena. Se infasura in mantouri bogate, adesea decorate cu blanuri rare».32  Isi crease propriul personaj, incepand cu numele si terminand cu felul de a se comporta si de a se imbraca. Isi dadea seama de riscul pe care si-l asuma : «Sa vrei sa gandesti si sa te comporti diferit de restul gloatei inseamna sa te expui razbunarii acesteia. Am spus asta intotdeauna : lumea este facuta pentru femeile fara gust, eticheta, pentru cei care nu au educatie, biserica pentru cei fara credinta, pentru cei care nu au imaginatie si elan».33

Intr-o viziune la fel de personala, Regina Maria concepea detaliile tinutelor sale : trene foarte lungi (care puneau in valoare silueta sa) sau introducerea elementelor din costumele imperiale bizantine (mantia purtata la incoronare). Ea purta cu deosebita bucurie si eleganta uniforma militara a regimentului pe care il conducea, 4 Rosiori : tunica rosie cu trese negre si nasturi de aur, fusta si caciula albe. Era singura tinuta care reprezenta pentru ea integrarea neconditionata intr-un context social.

Costumul popular era pretuit la Curtea Regala pentru rafinamentul sau, pentru bogatia exuberanta a culorilor si varietatea tesaturilor. Regina Elisabeta, Regina Maria si copiii ei il purtau cu cele mai diferite prilejuri.

Respectarea protocolului este in unele aspecte foarte rigida, chiar daca imprejurarile permit o relaxare binevenita a regulilor. De exemplu, in excursiile pe Dunare organizate de Regele Carol, ministrii vor purta fracul conform protocolului, chiar si in timpul incursiunilor pe canale.

In prezent, in cazul evenimentelor organizate la Palat (receptii si dineuri), tinuta este specificata pe invitatie. La audiente, la intalniri private sau de lucru, tinuta care se impune este una formala, sobra : barbatii nu mai poarta frac, ci costum gri in timpul zilei si albastru inchis seara. Pentru femei este recomandabila o tinuta potrivita cu momentul zilei si cu locul vizitei. Militarii sunt rugati sa foloseasca tinuta militara adecvata momentului zilei si anotimpului.

======

1 Monette Pierre- Yves, Metier de Roi, Famille. Entourage. Pouvoir», Alice Editions, Bruxelles, 2002,
p. 99
2 Lindberg, Paul, «Carol I al României», Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 83
3 Gauthier, Guy, «Missy, Regina României», Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 56
4 Maria, Regina României, «Povestea vieţii mele», vol. II, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1991, p. 285
5 Cămărăşescu, Zoe, «Amintiri», Ed. Vitruviu, Bucureşti, f. a., p. 168
6 Badea- Păun, Gabriel, «Carmen Sylva. Uimitoarea Regină Elisabeta a României», Ed. Humaitas, Bucureşti, 2003, p. 127
7 idem, p. 128
8 Cămărăşescu, Zoe, op. cit., p.245
9 Gauthier, Guy, op. cit., p. 73
10 idem, p. 74
11 Wolbe, Eugen, «Ferdinand I, Întemeietorul României Mari», Tipografia F. Göbl, Bucuresti, 1882, p. 208
12 idem, p. 208
13 idem, p. 209
14 Badea- Păun, Gabriel, op. cit., p. 73
15 Maria, Regina României, op. cit., Vol. III, p. 14
16 Mamina, Ion, «Regalitatea în România», 1866-1947, Ed. Comania, Bucureşti, 2004, p. 76
17 Văcărescu, Theodor, «Ceremonialulu Curţei Domnesci a Romaniei, Typographia Curţii (Lucratorii Asociaţi), Bucuresci, f. a., p. 75
18 Scheffer, Robert, «Orient regal. Cinci ani la Curtea României», Ed. Saeculum I.O., Ed. Vestala, Bucureşti, 1997, p. 17
19 Monette, Pierre-Yves, op. cit., p. 66
20 Wolbe Eugen, op. cit., p. 100
21 Lindberg, Paul, op. cit., p. 178
22 Lindberg, Paul, op. cit., p. 260
23 Maria, Regina României, op. cit, vol. II, p. 311
24 Scheffer, Robert, op. cit., p. 63
25 Cămărăşescu, Zoe, op. cit., p.184
26 Ibidem
27 Văcărescu Theodor, op. cit., p. 66
28 Cămărăşanu, Zoe, op. cit., p. 262-263
29 Văcărescu, Theodor, op. cit., p. 77
30 Idem, p. 78
31 Idem, p. 70
32 Badea-Păun, Gabriel, op. cit, p. 137
33 Idem, p. 149

1 comentariu

  1. Hariuc Elena

    Alteta,
    Aflu niste lucruri uimitoare care-mi intaresc convingerea necesitatii unui “Cod al manierelor elegante”astazi.Acesta ne-ar putea conduce spre civilizatie si spre o convietuire pasnica.Recunosc ca nu am citit decat in mica masura despre aceasta eleganta in comportament. Aceasta este si Romania mea pe care o respect cu toata puterea.

    Cu sinceritate,Elena Hariuc.

Lasa un comentariu

© 2007-2019 Casa Majestății Sale Regelui Mihai I. Toate drepturile rezervate

Visits: 24276628
Familia Regală           Fundația Principesa Margareta a României           YouTube           Facebook
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate