Andrei Badin

Revista “Clipa” din SUA, 15 martie 2008

Monarhia româneasca într-o noua etapa

Andrei Badin

La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat sa abdice de regimul comunist sub amenintarea unui pistol pe care Petru Groza îl avea într-unul din buzunarele vestonului sau. Palatul Elisabeta, unde se afla Regele si Regina-Mama Elena, fusese înconjurat de garzile comuniste, iar peste 1000 de studenti, arestati în timpul si dupa manifestatia anticomunista si pro Rege din 8 noiembrie 1946, erau amenintati cu executia.

Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au comunicat Regelui în 30 decembrie 1947 ca, daca nu semneaza actul de abdicare, studentii vor fi executati imediat. Era sfârsitul sfârsitului instaurarii dictaturii comuniste în România. Au urmat 45 de ani de comunism si alti 18 de tranzitie spre nicaieri.

Un drum la Versoix

La începutul lui februarie 1990, cu o bursa ajungeam în Elvetia. Am stat la Yverdon, o frumoasa localitate, undeva la mijlocul distantei între Geneva si Lausanne. La plecare, bunica, dar si mama mi-au spus sa încerc sa ajung la Regele nostru. Odata ajuns printre întâlniri la partidele politice si media locala am încercat sa ajung la Rege. Nu stiam prea multe lucruri si nici unde sa caut cu exactitate. Stiam numai de la Europa Libera ca locuieste undeva lânga Geneva. Am cautat prin cartea de telefon. Nu am gasit însa nimic. Eram dezamagit. Gazda elvetiana mi-a facut însa o mare surpriza. La câteva zile mai apoi, într-un week end, mi-a spus ca în perioada în care mai stau acolo, vreo trei saptamâni, pot, daca vreau, sa ma întâlnesc cu doi români din zona: un antrenor de atletism si … Ioan Mocioni Stârcea, Maresalul Palatului, de la 23 august 1944. Nu am stat deloc pe gânduri si i-am povestit ca tocmai cu acest gând venisem: sa-l cunosc pe Regele Mihai, iar probabil baronul Stârcea era persoana cea mai potrivita. L-am sunat imediat. Am vorbit putin de România. Nu stiam cum sa abordez subiectul. Baronul însa m-a întrebat direct daca nu as vrea sa merg la Rege. Evident raspunsul meu a fost pozitiv, spunându-i ca asta si vroiam de fapt. I-am comunicat programul meu si mi-a spus ca îmi da un telefon în scurt timp. A revenit si mi-a spus ca un domn, Nicola Ianacopulus, ma poate lua de la Bursa din Geneva, unde eram invitat, si ma poate duce la Rege. Am fixat detaliile. Domnul Ianacopulus a venit si contactul a fost stabilit cu succes. Mi-a spus ca în 25 de minute vom fi la Versoix. Mergeam agale cu un Rolls Royce vechi, dar într-o stare impecabila, pe o sosea paralela cu Lacul Leman. Am întrebat timid ce trebuie sa fac si cum sa ma adresez. Cu cât ne apropiam de Versoix, emotia crestea. Când am intrat în curte si dl. Ianacopulos a tras masina în fata intrarii, usa s-a deschis si a aparut Regele cu Regina. Emotia a devenit si mai puternica. Am încercat sa repet ceea ce învatasem în masina. Nu cred ca am reusit si am îngaimat mai apoi câteva cuvinte de scuze. Regina a rezolvat repede momentul în stilul caracteristic. M-a invitat în living. Atmosfera s-a destins imediat. La o cafea, am povestit multe. Eram primul român din România care calca pragul Casei de la Versoix, dupa 1990. Regina m-a întrebat foarte multe: despre viata din perioada comunismului, despre avorturi… Cele 20 de minute ale audientei s-au dus fara sa-mi dau seama. Regele si Regina au dorit însa sa continue discutia. Cred ca am stat vreo doua ore la Versoix. M-au impresionat simplitatea si bunatatea Majestatilor Lor. M-au cucerit as spune.

Când am plecat de la Versoix, am simtit ca am trait un moment de istorie. Poate vârsta frageda, 21 de ani, nu m-a facut sa realizez pe de-a întregul momentul. Cert este ca mai apoi reîntors în România, am încercat sa fac ceea ce trebuie pentru Casa Regala. În presa, la România Libera si mai apoi în alte locuri. Nu a fost usor. Cred ca de doua ori am patit rusinea, de fapt onoarea, sa fiu dat afara datorita afilierii la Casa Regala. Niciodata însa nu voi regreta ceea ce am facut. Cred si acum ca varianta regala era cea mai buna pentru România. Si mai cred si acum, cu toate ca evident vremurile s-au schimbat.

Dezinformarea

În privinta Casei Regale se poate spune ca dezinformarea si minciunile din perioada comunista au prins la români. Asta este concluzia logica a sloganelor anilor 90, unele care sunt si astazi puse la pret. Regele a plecat cu vagoane de comori, comunistii i-au dat bani si multe altele. La începutul anilor 90, goarna securista era la mare pret, mai ales pentru unii dintre români, care nu prea stiu nimic de Regele Lor. Evident sunt si explicatii obiective, deoarece nici nu prea aveau de unde sa afle. La scoala comunista, istoria se preda dupa tipicul lui Roller. Iar în deceniile de întuneric minciunile au prins. Lucrurile s-au schimbat, însa, în ultimii ani. Cu greu, dar s-au schimbat. Multa lume si-a dat seama ca Regele Mihai nu este nici pe departe Satana pe care FSN-ul lui Ion Ilici Iliescu ni-l înfatisa la începutul anilor 90 din secolul trecut. Însusi Iliescu s-a schimbat.

Solutia

Dupa 18 ani, în care propaganda comunista a continuat, de cele mai multe ori cu succes, astazi pentru prima data putem vorbi de faptul ca românii îsi manifesta public si, ce-i drept, întrebati într-un sondaj, parerea lor despre Regele Mihai. Un sondaj publicat de Evenimentul Zilei indica faptul ca Regele Mihai are o popularitate egala cu Gigi Becali, fiind pe locul 4, în clasament. A se observa, si acesta este lucrul cel mai bun, important, ca Regele nu a facut nimic pentru a obtine aceasta încredere. Nu a promis nimic. Nu a mers cu sutele de euro în mâna, pentru a câstiga voturi, cum fac unii. Pur si simplu încrederea care se revarsa acum asupra Casei Regale este o consecinta a faptului ca românii s-au saturat de politicienii de mucava care nu au nici o legatura cu cetateanul simplu. Este si un semnal ca românii au înteles ca au fost mintiti în ultimii 18 ani si ca Regele nu este nici pe departe hraparetul mosier care vine sa ne ia tara, asa cum propaganda oficiala fesenista a tot vociferat dupa 1990. Este un semnal ca schimbarea României se desavârseste cel putin partial la împlinirea celor 20 de ani proorociti de ideologul comunist Silviu Brucan.

Vremurile s-au schimbat, dar si oamenii

Astazi

În anul de gratie 2008, membrii Familiei Regale sunt niste persoane respectabile. Multi dintre români se uita spre Casa Regala cu speranta, nemultumiti fiind de situatia tarii, azi. Si, fara îndoiala, ca într-un fel au dreptate. Astazi, Casa Regala este în România o institutie deasupra luptelor politice inutile, care distrug România. Principele Radu este reprezentant al Guvernului pentru dezvoltare durabila. Un post încredintat în monarhiile occidentale principilor din Familiile Regale. Alteta Sa a cutreierat în ultimii 5 ani România, dar si multe tari de pe întreg mapamondul. A plecat deseori împreuna cu oameni de afaceri în încercarea de a crea punti economice. A sustinut cultura si traditiile românesti. A mers de mai multe ori în Statele Unite încercând sa faca ceea ce acum aproape un secol a reusit sa faca Regina Maria. Si anume sa deschida ochii americanilor în privinta României. Principesa Margareta desfasoara, începând cu 1990, activitati de ajutorare a României. Si a reusit. Activitatea Familiei Regale din ultimii ani este de laudat si mai ales de apreciat.

Viitorul

Evident, în acest moment, cel mai important lucru pentru Casa Regala este sa-si manifeste o optiune de implicare mai consistenta în viata publica româneasca. Aici ar fi multe aspecte de luat în calcul. Ar mai fi si de pus la cale un plan coerent prin care Monarhia poate fi receptata de români ca o adevarata alternativa. Evident o astfel de optiune este numai decizia Familiei Regale, a Majestatii Sale Regelui si a mostenitoarei sale la tron, Principesa Margareta. Pentru observatorii vietii publice este evident faptul ca Familia Regala nu a fost preferata a mass-mediei. Unii jurnalisti înca mai sunt sub influenta propagandei neo-comuniste de dupa 1990. Dar, în mod evident, avem de-a face si cu o strategie nefunctionala la parametrii maximi a Casei Regale. În special a comunicarii cu opinia publica. Acest lucru ar trebui sa fie acum o prioritate pentru Casa Regala. Dar mai ales a crearii unui grup de jurnalisti, intelectuali si din alte categorii sociale care sa propage solutia monarhica pentru România. Evident si cred ca acest lucru îl stiu si membrii Familiei Regale, acest lucru va însemna o importanta operatiune în care vor trebui sa separe grâul de neghina. S-a mai întâmplat si se va mai întâmpla ca yesmeni interesati sa apara în preajma lor. Vor trebui sa aiba mare grija în a-si alege purtatorii de mesaj, mai ales ca adversarii mai asteapta sa primeasca carne de tun prin cooptarea unor neaveniti.

Schimbarea de mesaj

Pentru cei care mi-au urmarit activitatea au observat, fara îndoiala, ca de câtiva ani drumurile mele s-au despartit de cele ale Casei Regale în sensul ca nu mai sunt prezent la activitatile Familiei. Viata a mers înainte si provocarile profesionale au avut întâietate. Însasi Casa Regala si-a nuantat pozitiile. Familia Regala a considerat mai potrivit ca alti jurnalisti le pot aduce beneficii de sustinere mai importanta. În anturajul Familiei au aparut, deci, noi oameni care au înteles importanta Casei Regale pentru România. Ma bucur ca pionieratul meu, al Roxanei Iordache si al României Libere din zilele de glorie are astfel peste ani o împlinire. Nu a fost, deci, o munca facuta degeaba. Iar greutatile traite primesc astazi o rasplata. Alti jurnalisti au preluat stafeta.

Într-o pozitie editoriala mai importanta am încercat sa sprijin de departe însa Casa Regala. Nu stiu daca am reusit. Prin blogul personal (www.badin.ro) sau prin alte activitati mi-a facut placere sa scriu despre Casa Regala. De departe, de data aceasta. Îmi face o deosebita placere sa citesc blogul Principelui Radu (www.romaniaregala.ro), unde, de cele mai multe ori, gasesc atitudini pe care nu le reîntâlnesc în alte opinii. Atitudini românesti, în primul rând, mai ales ca în acesti ani românii îsi pierd nu numai sperantele, dar si idealurile. Un loc unde se pot citi lucruri adevarate, pe care în limita timpului le-am popularizat de fiecare data. Cu bucurie am primit, deci, propunerea dlui Dwigt Patton de a scrie aceste rânduri cu prilejul vizitei Altetelor Lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu în California si in Nevada. Stiu ca acum câtiva ani, Principele a dorit sa recreeze vizita Reginei Maria în America de acum aproape un secol. Mai stiu ca emigratia româneasca din America a fost alaturi întotdeauna de Familia Regala. De data aceasta, Principesa Margareta îsi va serba ziua de nastere în America. La multi ani, Alteta!