Despre Coroana Română în presa suedeză, 2025

Recent, în presa suedeză a apărut acest articol, dedicat Coroanei Române și Caselor Regale din Europa de Sud-Est. Articolul este semnat de jurnalistul Roger Lundgren și a fost publicat în revista Fokus în aprilie 2025. Vă prezentăm mai jos articolul în original, iar apoi traducerea în limba română.

Roger Lundgren, 20 aprilie 2025

După căderea Zidului Berlinului, mai multor Case Regale din Europa li s-a permis să se întoarcă acasă. Câțiva dintre ei construiesc un viitor ca monarhi.

Când Familia Regală suedeză găzduiește o sărbătoare publică, membrii Familiei Regale din țări precum Grecia, Serbia, România și Bulgaria sunt adesea văzuți printre oaspeți, chiar dacă aceste țări nu au mai fost monarhii de o jumătate de secol sau mai mult. Motivul pentru care încă se face referire la ele prin titlurile lor istorice este un principiu care a fost folosit încă de la Pacea de la Westfalia din 1648. Odată regal – întotdeauna regal, indiferent dacă suveranul domnește sau nu.

În majoritatea republicilor europene, relațiile cu fostele Case Regale au fost reci – nu în ultimul rând în Grecia, unde monarhia a fost abolită în 1974. Acolo, cetățenia Familiei Regale a fost revocată, proprietățile lor au fost confiscate și au fost forțați să părăsească țara. Cu toate acestea, ultimul Rege al Greciei, Constantin al II-lea, și-a dus țara natală la Curtea Europeană de Justiție, care a decis în favoarea regelui în anul 2000. Cu ceva timp în urmă, copiii și câțiva nepoți ai lui Constantin au solicitat cetățenia greacă, pe care au primit-o cu toții cu numele de familie “de Grèce”. Cu toate acestea, au trebuit să depună un jurământ de credință față de constituția Republicii Elene. Constantin a murit în 2023, la vârsta de 83 de ani.

În Italia, descendenții de sex masculin ai ultimului rege al țării, Umberto al II-lea, au primit intrarea în țară încă din anul 2002, după o modificare a legii impusă de premierul de atunci, Silvio Berlusconi. Motivul pentru care principilor italieni nu li s-a permis să pună piciorul pe pământ italian a fost că italienii au ales să desființeze monarhia printr-un referendum în 1946, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Austriecii au avut, de asemenea, o relație tensionată cu Curtea Imperială habsburgică, ce a abdicat și a părăsit țara după înfrângerea în Primul Război Mondial. Abia după aproximativ 60 de ani, la sfârșitul anilor șaptezeci, contactele cu Habsburgii au fost normalizate.

După căderea Zidului Berlinului în 1989, multe dintre Casele Regale din Europa de Est au respirat “aerul curat al dimineții”. Niciunul dintre ei nu și-ar fi putut imagina că se vor putea întoarce în patrie, nu în ultimul rând datorită propagandei pe care dictaturile comuniste au răspândit-o în jurul familiilor. Dinastia care astăzi are cea mai mare influență în vechiul bloc estic este Casa Regală românească. Ultimul rege al țării, Mihai I, și-a condus țara de două ori, mai întâi în copilărie între 1927 și 1930, apoi între 1940 și 1947, când comuniștii l-au forțat să abdice. S-a exilat în Elveția, s-a căsătorit, a avut cinci fiice și a lucrat mulți ani ca fermier și pilot de încercare pentru a-și întreține familia numeroasă. Averea familiei a rămas în România. După revoluția împotriva dictaturii comuniste din decembrie 1989, a încercat să se întoarcă în țară. A reușit o dată, dar a fost respins de noii lideri ai țării, care erau îngrijorați de popularitatea enormă a regelui. La cincizeci de ani după ce Mihai I a fost forțat să-și părăsească țara natală, și-a recăpătat în sfârșit cetățenia română și mai multe proprietăți care îi aparțineau. Când regele a murit în 2017, națiunea română a organizat Funeralii de Stat cu invitați din întreaga lume, inclusiv cuplul regal suedez și Principele de Wales de atunci, acum Regele Charles al III-lea. Sute de mii de români au urmărit procesiunea funerară pe străzile Bucureștiului. După moartea regelui, fiica sa cea mare, Margareta, născută în 1949, este principalul reprezentant al familiei. Se numește “Majestatea Voastră” și poartă titlul de “Custode al Coroanei României”. Împreună cu soțul ei, Principele Radu, îndeplinește un număr mare de misiuni oficiale în fiecare an. Călătorește prin România în același tren regal folosit de strămoșii ei, menține Ordinele Regale, ține o recepție diplomatică anuală în Palatul Regal și vizitează alte țări ca reprezentant al României. Toate acestea în strânsă cooperare cu Guvernul României.

Pentru mine și familia mea, este important să putem contribui la bunul mers al țării noastre, în moduri diferite, și de multe ori o facem în completare cu președintele și Guvernul. Nu există contradicții între noi, ci mai degrabă o aspirație comună pentru binele României, spune ea revistei Fokus. România este o republică, dar are o Casă Regală funcțională. Avem o Casa Majestății Sale cu angajați competenți și majoritatea acțiunilor noastre sunt similare cu acțiunile rudelor mele din Casele Regale constituționale.

În preajma Funeraliilor Regelui Mihai, un sondaj de opinie a arătat că 37% dintre români și-ar dori să vadă monarhia ca pe o formă de guvernare cu un monarh apolitic ca șef de Stat, la fel ca modelul suedez. Poziția Familiei Regale românești poate fi descrisă ca fiind unică. Când Regele Mihai I s-a întors, Statul român i-a cedat regelui dreptul de a dispune de Palatul Elisabeta din București, iar Castelul Peleș și Domeniul Regal Sinaia au revenit în proprietatea Familiei Regale.

Și în Serbia, guvernul a returnat palatul regal Principelui Moștenitor Alexandru, născut în 1945. Este fiul ultimului rege al Iugoslaviei, Petru al II-lea. Timp de mulți ani, palatul, care a fost construit de Familia Regală, a fost reședința liderului comunist al Iugoslaviei, Josip Broz Tito, și mai târziu a președintelui Serbiei, Slobodan Milošević. Astăzi, contactele dintre principele moștenitor și Statul sârb sunt bune, iar atunci când călătorește în jurul lumii, este sprijinit de misiunile diplomatice sârbe.

Singurul fost rege în viață al Europei este Simeon al Bulgariei, în vârstă de 87 de ani, care a fost monarh al țării sale de la vârsta de șase ani până când monarhia a fost abolită de comuniști în 1946. Simeon a fost forțat să preia coroana în copilărie, după ce tatăl său, Boris al III-lea, a murit subit după o întâlnire cu Adolf Hitler la Berlin. Regele Boris a apărat populația evreiască din regatul său în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce nu a fost apreciat de naziști. Mai mulți istorici au susținut de-a lungul anilor că regele a fost otrăvit la Berlin. Simeon, desigur, nu și-a condus niciodată țara, dar a avut un Guvern și o Regență, iar apoi și a fost forțat să plece din Bulgaria după război. A ajuns la Madrid, unde a locuit mulți ani și și-a câștigat existența ca om de afaceri. El a avut mult timp un contact strâns cu Familia Regală suedeză, deoarece provine din aceeași familie cu mama Regelui Carl al XVI-lea Gustaf, Principesa Sibylla de Saxa-Coburg și Gotha, și a fost un bun prieten al regelui nostru încă din tinerețe. Simeon a primit înapoi castelul familiei, de la Vrana, de lângă Sofia în 1999 și, deși nu a mai devenit rege al Bulgariei, a fost ales prim-ministru în 2001. A deținut această funcție până în 2005 sub numele de Simeon Saxa-Coburg. Mulți bulgari l-au văzut pe rege ca pe un salvator, iar când a candidat pentru o funcție cu partidul nou format Mișcarea Națională Simeon al II-lea, a primit jumătate din locurile din parlament și a reușit astfel să formeze un guvern.

Mi-am dorit să pot face ceva concret pentru țara mea și când am avut ocazia să candidez pentru postul de prim-ministru, am făcut-o. Au fost ani grei, cu multă muncă și puțin somn, dar am obținut mai multe succese, cum ar fi aderarea la NATO și negocierile care ne-au dus să devenim parte a UE în 2007. Câteva alegeri mai târziu, partidul lui Simeon a fost aproape dizolvat și astăzi trăiește o viață liniștită alături de soția sa, Margarita. Ei își împart timpul între castelul de lângă Sofia și vechea casă a cuplului din Madrid. În ceea ce privește viitorul monarhiei, el spune următoarele: Desigur, familia mea și cu mine suntem gata să servim Bulgaria, dacă oamenii vor să restaureze monarhia, dar este o decizie pe care trebuie să o ia ei înșiși.

În 2015, fiul cel mare al regelui, Principele Moștenitor Kardam, a murit în urma unui tragic accident de mașină, iar fiul lui Kardam, Principele Boris, este acum moștenitorul lui Simeon. Cred că soluția românească cu titlul Margaretei a fost foarte bună, așa că sper că nepotul meu se va numi Custodele Coroanei în ziua în care eu nu voi mai fi,  pentru că, deși Bulgaria este o republică, este important ca menirea familiei noastre să poată continua, spune Simeon al II-lea.