Simboluri basarabene în Regatul României

Articol de avocat dr. Ioan-Luca Vlad

Cu ocazia lansării primei monede cu valoare circulatorie purtând Cifrul Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, precum şi a unei serii de timbre aniversare cu tematică regală, de către Republica Moldova, se cuvine să amintim că Basarabia a trăit nu doar în tratate și administrație, ci și în metal, pe bancnote, timbre și scuturi heraldice. De la primele legi ale armelor țării până la decretele regale din 1928–1931 pentru județele și orașele dintre Prut și Nistru și la argintul din 1941, Coroana a avut un rol juridic direct în consacrarea acestor însemne — unele reluate, după 1991, chiar de Chișinău și Bălți.

1866–1918: capul de bour, țărmurile Mării Negre și intrarea leului la Chișinău

La 1866, România cuprindea cele trei ținuturi din Basarabia de Miazăzi — Cahul, Bolgrad și Ismail — retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris (1856). În Legea armelor României din aprilie 1867, sancționată de Domnitorul Carol I, capul de bour moldovenesc alterna cu acvila Țării Românești. Prin Legea pentru modificarea armelor țării (Înaltul Decret Regal nr. 498 din 8 martie 1872), stema a primit patru cartiere: Țara Românească, Moldova (bourul de aur pe roșu), Oltenia și, în cartierul al patrulea, doi delfini de aur drept „simbolul țărmurilor Mării-Negre”. În 1872 — cu șase ani înainte de unirea Dobrogei (1878) — singura ieșire a României la mare era tocmai litoralul sud-basarabean. Acest scut al lui Carol I a circulat apoi pe monedele și pe biletele Băncii Naționale a României emise din ianuarie 1881 până în Primul Război Mondial.

După Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, integrarea simbolică a fost dublată rapid de cea monetară și poștală. La 16 aprilie 1918, din Iași, Regele Ferdinand I a semnat Înaltul Decret Regal nr. 901 (Monitorul Oficial nr. 14/17 aprilie 1918): „Unitatea monetară în Basarabia va fi leul”. Raportul anual al BNR pe 1920 consemna retragerea a 442,3 milioane de ruble Romanov și 846,7 milioane de ruble Lwow, în echivalent de circa un miliard de lei, operațiunea fiind încheiată în prima jumătate a anului 1921. La 1 iulie 1918, ora 15:00, s-a inaugurat la Chișinău Serviciul Poștal Român, iar legile poștale au fost extinse prin Decretul-Lege nr. 3.370 (nov. 1918), introducându-se direct timbrele curente ale Regatului.

Stema României Mari din 1921 și polemica lui Paul Gore

Unificarea politică și monetară și-a găsit expresia vizuală în Legea pentru fixarea stemei Regatului României, întregit cu provinciile unite. Noua stemă a așezat în cartierul al doilea al scutului mare „armele vechiului Principat al Moldovei (cu Basarabia și Bucovina): pe roșu, un cap de bour negru cu gura închisă, însoțit de o stea de aur (cu cinci raze) între coarne, de o roză de aur (cu cinci foi) la dreapta, de o semilună de aur la stânga”. Basarabia nu a primit, așadar, un cartier separat — spre deosebire de Banat sau Dobrogea —, fiind asumată explicit ca parte constitutivă a Moldovei istorice, reunite sub aceeași pecete heraldică.

Această soluție nu a rămas fără dezbatere chiar din partea Basarabiei. Prin Decizia ministerială nr. 33.035 din 9 august 1921 a ministrului de interne Constantin Argetoianu, a fost constituită Comisiunea consultativă heraldică prevăzută de articolul III al legii, iar printre cei șase membri a fost numit și heraldicistul basarabean Paul Gore, înscris în act drept „directorul muzeului din Chișinău”. La scurt timp după publicarea modelului oficial, presa bucureșteană și revista Gândirea au criticat desenul — în special schimbarea culorii bourului moldovenesc din aur în negru, adăugarea rozei și așezarea semilunii. Într-o scrisoare deschisă datată 26 septembrie 1921 și publicată în Dimineața la 2 octombrie 1921, Paul Gore s-a disociat public de grafica imprimată: el arăta că, aflându-se la Chișinău la ultima ședință a comisiei, nu aprobase forma tipărită a stemei și își declina răspunderea artistică și heraldică pentru execuția ei. Cu toate acestea, stema din iulie 1921 a rămas emblema supremă a statului român până în decembrie 1947.

1928–1939: decretele regale pentru județele, municipiile și orașele Basarabiei

După adoptarea stemei naționale, Comisia consultativă heraldică a lucrat timp de peste un deceniu la armorialul teritorial al Regatului. Primul mare pas a fost Înaltul Decret Regal nr. 2.079 din 1 august 1928. Semnat în numele Maiestății Sale Regelui Mihai I de doi dintre regenți —Principele Nicolae și Patriarhul Miron —, decretul a aprobat stemele tuturor celor 71 de județe ale țării, inclusiv ale celor nouă județe basarabene: Bălți, Cahul, Cetatea-Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca și Tighina. Memoriul comisiei, anexat decretului, invoca direct principiul regal stabilit anterior de Regele Ferdinand: Comisia fusese călăuzită, „conform și voinței răposatului Rege Ferdinand, de principiul de a respecta tradiția, oriunde există”, precizând că „pentru Basarabia s’au luat de bază stemele din timpul stăpânirii rusești, adaptându-se însă exigențelor naționale”. Județele au primit următoarele însemne: Bălți — capul de cal de argint (din vechiul ținut al Iașilor); Cahul — valul lui Traian și o proră neagră pe valuri; Cetatea-Albă — vița de vie de aur și turnul cetății de pe liman; Hotin — cetatea de argint pe Nistru sub două săbii de aur și crucea pe semilună; Ismail — leul de aur cu spadă între semilună și cruce; Lăpușna — stejarul de argint al codrilor; Orhei — stejarul de aur și coasa de argint; Soroca — cetatea cu trei turnuri pe Nistru; Tighina — leul de aur șezând.

Stema judetului Balti 1928
Stema judetului Cahul 1928
Stema judetului Cetatea Alba 1928
Stema judetului Hotin 1928
Stema judetului Ismail 1928
Stema judetului Lapusna 1928
Stema judetului Orhei 1928
Stema judetului Soroca 1928
Stema judetului Tighina 1928

Sub domnia Regelui Carol al II-lea au urmat stemele urbane, diferențiate ierarhic prin coroana murală de argint: șapte turnuri pentru municipii, cinci pentru orașele reședințe de județ și trei pentru cele nereședință. La 31 iulie 1930, prin Decretul Regal nr. 2.894, Regele Carol al II-lea a aprobat stemele a nouăsprezece municipii ale țării, între care cele trei municipii basarabene: Bălți, Cetatea-Albă și Chișinău. Bălțiul a primit pe scut roșu un arcaș moldovean de argint îngenunchiat pe o movilă între două trestii de papură pe apă undată albastră; Cetatea-Albă a reunit cetatea medievală de pe limanul Nistrului cu „peste tot stema Moldovei”; iar Chișinăul a primit pe scut albastru „o acvilă de aur, cu aripile lăsate în jos, privind spre dreapta. Peste tot, stema Moldovei”, cu explicația oficială că „simbolizează realipirea acestui vechiu oraș moldovenesc la patria-mumă”.

Stema municipiului Chisinau 1930
Stema municipiului Balti 1930
Stema municipiului Cetatea Alba 1930

Unsprezece zile mai târziu, prin Decretul Regal nr. 2.935, Regele Carol al II-lea a aprobat stemele orașelor reședințe Cahul (legionar roman V.R.R. pe val crenelat), Hotin (cetate roșie și braț cu ghioagă), Ismail (turn pe mare cu cruce peste semilună), Orhei (turn de aur și spade încrucișate) și Soroca (cetate și cap de tătar în lance). Seria s-a încheiat cu Tighina, prin Decretul Regal nr. 2.856 din 3 august 1931: cetate de argint cu trei turnuri și leu de aur culcat. Ulterior au primit steme regale Comrat (1932), Călărași-Târg și Leova (1934), Fălești și Rezina (1936), iar reforma din 1938 a instituit stema Ținutului Nistru (reședința Chișinău) prin ÎDR nr. 4.285/13 decembrie 1938.

Stema orasului Cahul 1930
Stema orasului Hotin 1930
Stema orasului Ismail 1930
Stema orasului Orhei 1930
Stema orasului Soroca 1930
Stema orasului Tighina 1931
Stema Tinutului Nistru 1938

Monede și bancnote interbelice și din anii războiului (1922–1947)

Odată adoptată legea stemei din iulie 1921, capul de bour moldovenesc integrat în scutul mare a devenit o prezență cotidiană în buzunarul fiecărui cetățean al Regatului, inclusiv în Basarabia. După emisiunea provizorie din 1921 (25 și 50 de bani cu acvila încoronată fără scutul provinciilor), primele monede românești care au purtat stema întregită din 1921 au fost piesele de aur ale Încoronării cu milesimul 1922 (20, 25, 50 și 100 de lei, bătute în 1928 la Monetăria Regală din Londra) și piesele curente de 1 leu și 2 lei din 1924. În deceniile următoare, aceeași stemă a figurat pe monedele de 100 lei (1932), 250 lei (1935 și 1941, atât în varianta cu muchia „TOTUL PENTRU ȚARĂ”, cât și în cea din iunie 1941 cu deviza regală „NIHIL SINE DEO”), 200 lei (1942), 500 lei (1944) și 25.000 și 100.000 lei (1946).

Moneda 250 lei 1941

Piesa numismatică prin excelență consacrată reîntregirii provinciei de peste Prut a fost însă moneda de argint de 500 de lei cu milesimul 1941, bătută sub Regele Mihai I în 775.000 de exemplare după macheta gravorului I. Bassarab. Pe avers apare efigia spre stânga și legenda „MIHAI·I·REGELE·ROMANILOR”, iar pe revers domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt îngenuncheat, închinând o biserică, sub inscripția circulară „MOLDOVA·LUI·STEFAN·IN·VECI·A·ROMANIEI”, cu deviza regelui Carol I și a României pe muchie: „PRIN STATORNICIE LA IZBANDA”.

Moneda 500 lei argint 1941 avers și revers

Pe bancnotele Băncii Naționale a României, stema din 1921 a apărut sistematic de la emisiunile de după 1924 și din perioada stabilizării din 1929 până în 1947: pe biletele de 500 lei, 1.000 lei, 2.000 lei, 5.000 lei, 10.000 și 100.000 lei, până la cupiurile hiperinflaționiste de 1.000.000 și 5.000.000 lei din 1947. Reforma monetară din 15 august 1947 și proclamarea forțată a republicii la 30 decembrie 1947 au scos simultan stema regală atât de pe monede, cât și de pe bancnote.

Basarabia pe mărcile poștale românești (1928–1943)

În filatelie, Basarabia a primit prima sa emisiune comemorativă dedicată în aprilie 1928, la zece ani de la Unire. Direcția Generală P.T.T. a organizat un concurs național și a ales machetele pictorului L. Basarab, aprobate și de Înalta Regență. Cele șapte valori, tipărite în heliogravură la Fabrica de Timbre de la Filaret într-un tiraj de 200.000 de serii complete și puse în circulație la 28 aprilie 1928, reuneau trei motive: clădirea Sfatului Țării din Chișinău pe valorile de 1 leu și 2 lei (având în colțul din dreapta sus un scut cu capul de bour al Basarabiei), Cetatea Hotinului pe valorile de 3, 5 și 20 de lei și Cetatea Albă pe cele de 7,50 și 10 lei. În anul următor, seria de timbre oficiale din 1929 („Vultur cu steag”, uzată până în 1932) a așezat la rândul ei stema Basarabiei alături de cele ale Moldovei, Munteniei și Transilvaniei, iar în 1940 Cetatea Hotinului a reapărut pe valoarea de 3+1 lei a emisiunii „Pentru Înzestrarea Armatei”.

Timbru 1928 Unirea Basarabiei 2 lei Sfatul Țării
Timbru 1928 Unirea Basarabiei 3 lei Cetatea Hotin
Timbru 1928 Unirea Basarabiei 10 lei Cetatea Alba

În vara anului 1941, la intrarea armatei române în Cernăuți (5 iulie) și Chișinău (16 iulie), Direcția Generală P.T.T. a anunțat la 25 iulie repunerea în circulație, între 25 și 31 iulie 1941, a stocului de mărci comemorative „50 ani de la întemeierea Fundației Regele Carol I” (emise inițial la 9 mai 1941, cu portretele Regelui Carol I și Regelui Mihai I), supratipărite în două tranșe egale cu „Cernăuți 5 Iulie 1941” și „Chișinău 16 Iulie 1941”. Au urmat, la 1 decembrie 1941, marea serie de 25 de valori „Monumente istorice”, desenată de I. Baltag (cu Cetatea și Paraclisul Hotin, Tighina, Soroca, Cetatea Albă și Mănăstirea Rughi), iar în noiembrie 1942 seria „Basarabia — Un an de la desrobire” (50.000 de serii) și emisiunea din 22 iunie 1943 („2 ani de la desrobire”). Este grăitor contrastul instituțional al anului 1942 față de 1928 și 1941: emisiunea din noiembrie 1942 a fost instituită printr-un Decret-Lege al mareșalului Ion Antonescu (Legea nr. 829, Monitorul Oficial din 16 noiembrie 1942) în folosul Consiliului de Patronaj și purta pe marca de 20+30 lei profilul Conducătorului Statului, nu al Suveranului — în vreme ce moneda de argint de 500 lei din 1941 și supratiparul de la Chișinău din iulie 1941 purtaseră chipul Regelui Mihai I.

Timbru 1941 Monumente Paraclis Hotin
Timbru 1941 Monumente Soroca
Timbru 1941 Monumente Tighina
Timbru 1941 Monumente Cetatea Alba
Timbru 1941 Monumente Cetatea Alba
Timbru 1941 Monumente Cetatea Hotin
Timbru 1941 Monumente Manastirea Rughi

Moștenirea regală a simbolurilor după 1991

Ruperea bruscă impusă după 1944–1947 nu a șters armorialul regal dintre Prut și Nistru. La 8 august 1991, încă înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova, Chișinăul a reluat în folosință — în versiunea grafică a lui Gheorghe Vrabie — chiar stema aprobată de Regele Carol al II-lea la 31 iulie 1930, cu acvila de aur, bourul moldovenesc și coroana murală cu șapte turnuri; ajustată prin Decretul prezidențial nr. 1475-VIII din 2 martie 2020, ea a rămas intactă ca stemă mică a municipiului. La Bălți, stema din 2006 a preluat la rândul ei arcașul moldovean din decretul regal de la 1930. Dincoace de Prut, în ultimul deceniu, Banca Națională a României a readus legătura simbolică a Coroanei cu Basarabia pe bancnota aniversară din 2018 dedicată Regelui Ferdinand I și Reginei Maria — pe sceptrul regal gravat acolo figurând și capul de bour al Basarabiei — iar la 1 decembrie 2024 a dedicat o bancnotă aniversară împlinirii a 185 de ani de la nașterea Regelui Carol I. Iar astăzi, Banca Naţională a Moldovei şi Poşta Moldovei întăresc această tradiţie prin noile însemne monetare şi poştale emise.

Întregul arc de opt decenii dintre 1866 și 1947 arată astfel că simbolurile basarabene ale Regatului nu au fost simple ornamente de cancelarie, ci acte juridice ale Coroanei prin care provincia a fost înscrisă în memoria publică a statului român.

Lasa un comentariu

© 2007-2026 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 71649446
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate