Familia Regală de Muntenegru
|
articol scris de Ioan-Luca Vlad, avocat al Casei Regale a României La 12 iulie 2011, Parlamentul din Muntenegru a votat Legea privind Statutul Descendenţilor Dinastiei de Petrovic-Njegos. Legea reglementează „probleme importante legate de statutul descendenţilor Dinastiei, pentru reabilitarea istorica şi morala a Dinastiei, a cărei detronare a fost contrară Constituţiei Regatului Muntenegru, un act violent de anexare din anul 1918“. Legea conferă descendenţilor Regelui Nicolae I [fondatorul Dinastiei], în linie masculină, şi soţiilor lor, statutul de descendenţi ai Dinastiei, şi îl numeşte pe Prinţul Nicolae al II-lea ca reprezentant al acesteia. Ea confirmă Normele Casei Regale, care defineşte modul de transmitere a succesiunii. De asemenea, ea permite membrilor Dinastiei să primească cetăţenia Muntenegrului, păstrând în acelaşi timp şi cetăţenia franceză, ţara în care s-au aflat în exil. 4,3 milioane de euro pentru proiectele Dinastiei În acelaşi timp, se creează Fundaţia Petrovic-Njegos, calchiată după vechile Fundaţii Regale, şi condusă de Printul Nicolae al II-lea, căreia statul îi alocă 4,3 milioane de euro pe şapte ani. De asemenea, Printul Nicolae va primi un venit [lista civilă] echivalent cu venitul brut al Preşedintelui din Muntenegru. Dinastia mai primeşte: -> Casa Regelui Nicolae I din Njegusi, grădinile şi pajistea acesteia; Prima restauraţie monarhică după Spania De la restaurarea monarhiei Spaniei la sfârşitul epocii franchiste, nicio ţară europeană nu şi-a readus Familia Regală într-o poziţie oficială. De asemenea, cu excepţia României, în perioada existenţei Reprezentantului Special al Guvernului României pentru Integrare şi Dezvoltare Durabilă, condus de ASR Principele Radu, nicio altă republică nu a ajuns la un acord atat de însemnat cu Familia sa Regală pentru ca aceasta din urmă să susţină şi să reprezinte Statul. Legea din Muntenegru prevede ca Prinţul Nicolae al II-lea va acţiona ca reprezentant al Muntenegrului şi va întreprinde acţiuni protocolare şi non-politice. Primul exemplu este participarea Altetei Sale la funerariile ASIR Otto von Habsburg la Viena, participare în numele guvernului muntenegrean. La funeralii au participat şi MS Regele Mihai I al Romaniei şi ASR Principele Nicolae, nepotul Majestăţii Sale. Pentru a-şi îndeplini funcţiunile, membrii Dinastiei pot folosi cu prioritate Palatele Statului muntenegrean, şi le sunt acordate onoruri de Stat. Rolul Dinastiei în Muntenegru Dinastia Muntenegrului este unul dintre puţinele simboluri ale independenţei statului muntenegrean, anexat de Regatul Serbiei în 1918. Religia, limba şi caracterul etnic fiind aceleaşi în Serbia şi Muntenegru, la obţinerea independenţei de aceasta, statul muntenegrean a căutat să promoveze simbolurile naţionale, identitare, cel mai puternic dintre acestea fiind Familia Regală. De asemenea, Familia Regală a păstrat şi continuat să acorde Ordinele Dinastice, singurele decoraţii specific muntenegrene. Prinţul Nikola al II-lea continuă acum să le acorde, cu recunoaştere statală. Nicolae al II-lea s-a născut în Franţa, şi încă de la primele mişcări de independenţă a Muntenegrului de Yugoslavia [apoi Serbia-Muntenegru], s-a implicat mult în refacerea identităţii ţării sale. Un model de parteneriat al Coroanei cu Republica Poziţia Dinastiei muntenegrene este în prezent unică, dar nu irepetabilă. Există mai multe republici care de-a lungul anilor au acordat Dinastiilor lor poziţii asemănătoare, sau le-au asociat pentru a media între forţele sociale din ţară, şi a reprezenta Statul în străinătate. Printre avantajele folosirii Dinastiei în acest fel se numără: 1) independenţa şi imparţialitatea politică autentică; 2) gândirea pe termen lung, trecând peste mandatele politice; 3) recunoaşterea şi legitimitatea, atât în ţară, ca simbol al unei epoci a Statului, cât şi în străinătate, între alte Case Suverane; 4) o valoare foarte bună, proporţional cu sumele investite de Stat [această afirmaţie reiese din veniturile produse de activităţile Caselor Regale pentru Stat, comparativ cu Lista Civilă, în monarhiile unde conturile Statului sunt publicate, în general europene. De altfel, instituţionalizarea unui astfel de parteneriat poate aplana şi temerile legate de criteriul dinastic de succesiune. |
Situatia actuala din Muntenegru nu poate in nici un fel sa fie comparata cu Spania de dupa moartea lui Franco in 1975.In Muntenegru nu s-a restaurat Monarhia ci doar s-a dat o Lege care acorda un rol oficial Familiei Regale.Muntenegru ramane (cel putin pentru moment) o Republica.
Ce s-a intamplat in Muntenegru?
Pentru un republican, cu siguranta nu este o restauratie a monarhiei, pentru ca Muntenegru ramane republica. Ba chiar, prin Legea privind statutul urmasilor Dinastiei Petrovic-Njegos, acestia sunt obligati sa aceepte ordinea constitutionala din Muntenegru.
Privita insa dintr-o perspectiva practica, si nu strict juridica, cred ca putem spune ca este o restauratie, asa cum repunerea in drepturi, dupa o expropriere si un exil, este o retrocedare. Monarhia si-a recapatat esenta rolului sau: de a fi consultata, de a incuraja si de a atentiona. Mai mult, a primit si recunoasterea oficiala a atributului sau de reprezentare.
De aceea, probabil ca varianta cea mai corecta este “quasi-restauratie” dar esential este ce se intampla in practica.
Ioan-Luca Vlad
Il admir de multa vreme pe Principele Radu Duda, dar, pana acum, n-am mai postat pe acest blog. Vreau doar sa semnalez asemanarea fizica frapanta intre Printul Radu si celebrul actor britanic Patrick Macnee, cunoscut mai ales datorita prestatiei sale din serialul de televiziune “Razbunatorii”, din anii 1960: http://famous-relationships.topsynergy.com/!photos/Patrick_Macnee.jpg. Sanatate si fericire intregii Familii Regale a Romaniei!
Imi cer scuze, se pare ca linkul postat nu se deschide unde trebuie. Mai incerc o data: http://postimage.org/image/5cezejl0/b140ce80/.
Vestea unui inceput de normalitate reparatorie in statul Muntenegru
ne-a trimis cu gandul la o posibila urmarea a aceluiasi traseu democratic;
mai restrans si mai economicos.
Doamne ajuta!
Alteta Voastra,
Am citit articolul dlui Ioan-Luca Vlad si, mai intai, am crezut ca nu poate fi adevarat. Apoi am explodat pur si simplu de fericire (cuvantul ‘bucurie’ ar fi prea putin) si am plans hohotit – dar izbavitor – la vestea incredibila ca micul stat Muntenegru a reusit sa faca un pas urias catre normalitate. Ma bucur pentru ei ca pentru niste frati dragi ce au inregistrat o mare reusita. Cel mai mult insa ma bucura speranta degajata de acest eveniment pentru noi, romanii, cei ce vedem in Monarhie izbavirea si indreptarea catre fagasul firesc al Istoriei noastre, in care Familia Regala este elementul central, factorul de coagulare nationala si modelul de urmat in realizarea reformei morale a natiunii.
Poate ca acest eveniment nu inseamna o revenire imediata la Monarhie in Muntenegru, dar este un urias pas in aceasta directie. Si simt – de fapt STIU – ca romanii nu vor intarzia mult in a le urma exemlul – in ciuda acelor “corbi croncanitori’ cu veleitati de analisti politici ce tin cu tot dinadinsul sa arunce o galeata cu apa rece peste orice bucurie.
M-ar bucura mult sa stiu ca exista actiuni pe care noi sa le putem intreprinde in mod organizat, pentru a contribui la infaptuirea acestui mare deziderat.
Cu mare speranta in suflet si loialitate in inima,
Diana Lucia Zotescu
Buna ziua,revin cu un comentariu de data asta mai calm,insa eu tot nu am inteles ce face Casa Regala ca sa avem si noi ce sa votam.Cu ce partid sa votam?PNTCD?Spuneti public asta si eu voi vota partidul pe care il spuneti dumneavoastra.Va multumesc si astept un raspuns cat mai clar.Chiar nu mai vreau sa fac greselile trecutului si aici e o oarecare oaza de incredere.Va multumesc.
Muntenegru nu a restaurat Monarhia, a dat doar o Lege prin care Casa Regala este recunoscuta si sustinuta de catre republica!!!!!!articolul postat pe blogul Altetei Sale Regale este extrem de ambiguu si lipsit de acuratete!!!!
Ma scuzati, abia acum am constatat ca am fost off topic. Voi incerca sa repar greseala, exprimandu-mi si eu parerea despre evenimentele din Muntenegru.
In primul rand, cu tot respectul pentru domnul Ioan-Luca Vlad, cred ca domnul Muresan are perfecta dreptate: nu putem vorbi, totusi, despre o restauratie. Cred ca un titlu de genul “Repunerea in drepturi a Casei Regale a Muntenegrului” ar fi mai exact.
Apoi, sunt de parere ca trebuie sa fim foarte atenti atunci cand preluam si transmitem mai departe fraze de genul “detronarea dinastiei Petrovic-Njegos a fost un act violent de anexare din anul 1918”. Ca profesoara de istorie, stiu ca Regatul Sarbo-Croato-Sloven (mai tarziu, Regatul Iugoslaviei) a fost constituit CU ACORDUL Serbiei, Croatiei, Sloveniei , Bosniei-Hertegovinei si Muntenegrului. In 1918, Scupştina muntenegreana (parlamentul) l-a depus in mod solemn pe regele Nicolae I si a proclamat unirea cu Iugoslavia, sub dinastia Karagheorghevici.
Adaug la aceasta si faptul ca, de fapt, intre sarbi si muntenegreni nu exista, practic, nici o diferenta, nici ca popoare, nici ca limba, ei fiind un fel de munteni si moldoveni, ceea ce face unirea lor din 1918 si mai legitima.
Dupa caderea regimurilor comuniste din Europa de est, tendintele separatiste din zona Balcanilor au fost incurajate de forte straine, in special americane, care aveau tot interesul sa puna un picior incaltat intr-un bocanc cazon in aceasta regiune, ceea ce s-a si intamplat.
Dar, din punct de vedere etnic si lingvistic, unirea Muntenegrului cu Serbia a fost perfect legitima, iar recunoasterea “anexarii” Muntenegrului de catre Serbia din partea Casei Regale a Romaniei poate crea un precedent periculos pentru tara noastra.
Cu respect,
profesor Georgiana Negulescu
Doamna Profesoara Negulescu,
Americanii au intervenit din alt motiv in fosta Iugoslavie: stoparea incalcarii drepturilor omului de catre sarbi in republicile componente care-si proclamasera independenta, a se vedea masacrul de la Srebrenica, cel mai mare masacru din Europa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nu e bine nici cand intervine America, dar nici cand se izoleaza… America, asa cum este ea, si cu greselile ei, ofera garantii de securitate mai mari decat Rusia sau China.
Dinastia regala Petrovic-Njegos a fost depusa in mod cel putin nedrept la sfarsitul primului razboi mondial in ciuda faptului ca regele Nikola I fusese de partea Antantei si luptase cu multa vitejie.Regele Petar I al Serbiei era chiar ginerele batranului rege muntenegrean (ca si sot al Zorkai de Muntenegru).
Au existat planuri in timpul celui de al doilea razboi mondial de a repunde pe Tron Dinastia Petrovic-Njegos fie in persoana Printului Mihail (tatal actualului Sef al Casei regale) fie chiar in persoana reginei Elena a Italiei (fiica a Regelui Muntenegrean).Regina Italiei a trimis-o pe fiica sa Principesa Mafalda de Hessen sa dialogheze cu Principele Mihail al Muntenegrului pe aceasta tema dar acesta din urma a fost extrem de prudent (era practic sub supraveghere in Germania nazista). Chiar daca Dinastia Petrovic-Njegos nu a recunoscut niciodata “unificarea” facuta de Belgrad, totusi membrii Dinastiei au refuzat orice restauratie sub egida nazista sau fascista.
Noua Lege votata la Podgorita este o reparatia morala fata de o Dinastie nedreptatita.
Sa speram ca se va ajunge la restaurarea Monarhiei,lucru inca deloc clar.
Important, printre celelalte, mi se pare faptul ca Printul va primi “un venit echivalent cu venitul brut al Presedintelui Muntenegru”. Astfel Printul va fi egalul Presedintelui. Doresc doar sa se ideplineasca visul meu ! Nimic fara Dumnezeu !
@ Alexandru
Nu contest ca masacrul despre care vorbiti a fost real si condamnabil, dar ma indoiesc ca americanilor le-a pasat cu adevarat de victimele respective. Eu cred ca, pentru ei, apararea drepturilor omului in acea zona a fost doar pretextul unei invazii.
@ Cory Muresan
Nu contest ca repunerea in drepturi a dinastiei Petrovic-Njegos este o reparatie binevenita. Am scris doar ca unirea Muntenegrului cu Serbia, in 1918, sub dinastia Karagheorghevici, in cadrul proiectului mai amplu al constituirii Regatului Sarbo-Croato-Sloven, NU a fost o anexare, ci un act realizat DE COMUN ACORD. Imi mentin aceasta parere. Cu ocazia vizitelor actualului sef al dinastiei Karagheorghevici si ale sotiei sale in Romania, am putut constata afabilitatea si bunele relatii ce domnesc intre Casa Regala a Iugoslaviei si Casa Regala a Romaniei. Imi amintesc, de plida, de o vizita la Peles, ocazie cu care seful Casei Regale Sarbe si Iugoslave a dat o declaratie extrem de amabila, in care lauda frumusetea edificiului si a cadrului sau natural si se bucura ca un asemenea castel exista in imediata apropiere a tarii sale. Ce parere credeti ca ar avea reprezentantii familiei Karagheorghevici, daca Familia noastra Regala ar acredita ideea anexarii fortate, de catre Serbia, in 1918, a Muntenegrului si a celorlalte state care au au alcatuit vechea Iugoslavie? Eu cred ca putina diplomatie in aceasta problema n-ar strica. Si cred asta cu atat mai mult cu cat a afirma ca alcatuirea Iugoslaviei sau, ca sa recurg la un exemplu similar, a Cehoslovaciei in 1918 au fost acte fortate mi se pare o falsificare a istoriei, facuta dupa moda fărâmiţării teritoriale excesive si periculoase lansate in zilele noastre de cercuri internationale oculte (a se vedea cazul Kosovo). NIMENI nu i-a obligat pe sarbi, muntenegreni, croati, sloveni si bosniaci sa se uneasca in 1918, asa cum NIMENI nu i-a obligat pe cehi si pe slovaci.
Un foarte interesant site dedicat dinastiei Petrovic-Njegos se gaseste aici: http://www.njegos.org/index.htm. In sprijinul celor scrise mai sus, anume ca, din punct de vedere etnic si lingvistic, nu exista nici o diferenta intre sarbi si muntenegreni, vine chiar numele site-ului: “SERB LAND OF MONTENEGRO” (“PAMANTUL SARB AL MUNTENEGRULUI”). Cum sa mai consideram, in aceste conditii, unirea Serbiei si Muntenegrului ca pe o “anexare” a ultimului de catre prima?
Pe acelasi site, exista si o sectiune intitulata: “Unification with Serbia”. Acolo se precizeaza foarte clar ca a fost vorba despre o unire liber consimtita, intre Serbia si Muntenegru, si ca sarbii si muntenegrenii sunt unul si acelasi popor. Iar site-ul este facut de un muntenegrean.
Nimeni nu neaga ca a fost un vot al Parlamentului muntenegrean dupa primul razboi mondial care a decis cu majoritate i unirea cu Regatul Serbiei dar acest lucru nu a fost niciodata acceptat de Regele Nikola I, de Regina Milena si de Printul mostenitor Danilo si de ceilalti membri ai Casei Regale Petrovic Njegos.
Mai mult chiar a existat un Guvern in exil al tarii care evident insista pe independenta.Regele Nikola I a murit se zice de inima rea la 1 martie 1921 in exilul sau francez (la Cap d’Antibes) iar Printul mostenitor Danilo (ce nu avea descendenti directi) a renuntat la Tron in favoarea Principelui Mihail ( fiul Principelui Mirko si nepotul regelui Nikola I).
Guvernul muntenegrean in exil l-a recunoscut ca Rege in exil pe Principele Mihail sub regenta Reginei Milena (bunica Principelui Mihail).Actualul Sef al Casei Regale muntenegrene este ASR Principele Nikola (II), fiul regretatului Principe Mihail.
Dinastia Petrovic Njegos reprezinta un simbol al luptei pentru independenta Muntenegrului si nu ar fi exclus ca o restaurare reala a Monarhiei sa aiba loc in viitor.
Familia regala a Romaniei are intr-adevar stranse relatii de prietenie si rudenie cu Familia regala a Serbiei, fapt ce nu impiedica catusi de putin relatii cordiale cu Muntenegrul si Familia regala muntenegreana.
Mulțumesc tuturor celor care ați atras atenția asupra inadvertenței titlului din postarea de pe această pagină a blogului. Am preluat articolul întocmai cum a apărut el în publicația online “DeCeNews”. Am rectificat titlul paginii mele de blog, lăsând conținutul articolului, care aparține dlui Ioan Luca Vlad, nealterat.
Domnule Muresan, scrieti ca “Dinastia Petrovic Njegos reprezinta un simbol al luptei pentru independenta Muntenegrului si nu ar fi exclus ca o restaurare reala a Monarhiei sa aiba loc in viitor”.
Monarhista sunt si eu, dar a considera separarea unui singur popor in doua entitati teritoriale diferite drept “independenta” mi se pare un NONSENS. Am dat, mai sus, exemplul cu moldovenii si muntenii. Cred ca mai nimerit ar fi cel cu ardelenii si muntenii, caci, ca si in cazul Serbiei si Muntenegrului, Transilvania si Tara Romaneasca sunt despartite de niste munti. Bariera este strict geografica, nu si etnica. Ma astept ca, in virtutea aceleiasi “logici” care va face sa vorbiti despre “independenta” Muntenegrului, sa sustineti si “independenta” Transilvaniei.
Muntenegru a fost un Regat independent pana in 1918, a redevenit o entitate separata in cel de al doilea razboi mondial si este si astazi un stat independent.Nimeni nu ii impiedica pe muntenegreni sa ramana intr-o Federatie cu Serbia daca ar fi vrut.
Situatia provinciilor istorice romanesti este cu totul alta, existand de secole dorinta unificarii intr-un mare stat romanesc, lucru ce a inceput in 1959 si s-a desavarsit in 1918.
A face o comparatie intre situatia Muntenegrului si a Serbiei si cea a provinciilor istorice romanesti nu cred ca ar fi just.
Domnule Muresan, scrieti ca “Muntenegru a fost un Regat independent pana in 1918, a redevenit o entitate separata in cel de al doilea razboi mondial si este si astazi un stat independent”.
Si germanii au avut regate separate pana in 1918, domnule Muresan, dar asta nu i-a impiedicat sa se uneasca intr-un singur stat. Iar “entitatea separata” care a devenit Muntenegru in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a fost creata sub auspiciile invadatorilor italieni.
Nu pot decat sa repet: sarbii si muntenegrenii sunt unul si acelasi popor. In aceste conditii, existenta a doua state diferite e la fel de absurda precum cea a Romaniei si a Republicii Moldova. Pe care, a propos, “nimeni nu le impiedica sa se uneasca”, asa cum scrieti dvs. despre Serbia si Muntenegru, domnule Muresan. Chiar nimeni?! Sau numai asa pare, la o privire superficiala?
Cred ca trebuie sa respectam dorinta Muntenegrului de a fi o tara independenta, lucru confirmat de referendum popular.
Daca se doreste o comparatie a situatiei muntenegrului si a Serbiei ne putem gandi la Germania si Austria , tari in care se vorbeste aceiasi limba dar nimeni nu doreste o unificare.
Domnule Mureşan, n-are rost să lungim discuţia la infinit. “De acord”: trăiască “independenţa” unui stat sârb faţă de alt stat sârb!
(Aştept cu nerăbdare din partea dumneavoastră o luare de poziţie în favoarea “eliberării” Regatului Celor Două Sicilii, independent până în 1860, apoi “anexat” în mod “nedrept” de Regatul Piemontului şi de “hrăpăreaţa” dinastie de Savoia, în detrimentul celei de Bourbon.)
Şi o ultimă observaţie, domnule Mureşan. Scrieţi că “independenţa Muntenegrului a fost ratificată printr-un referendum popular”. Ştiţi câte suflete numără “poporul” muntenegrean? Conform unui recensământ din 2011, 625. 266, din care numai 44,98% s-au declarat muntenegreni, iar 28,73% sârbi (!), restul fiind bosniaci, albanezi, croaţi etc. Aşadar, numărul muntenegrenilor neridicându-se nici la jumătate din totalul populaţiei, înseamnă că “poporul” muntenegrean numară aproximativ 300. 000 de suflete. Cam puţin pentru un popor, nu? Nu vi se pare că, din punct de vedere ştiinţific, etnologic, logic, “poporul” acesta face, probabil, parte dintr-unul mai mare? Lăsaţi, nu-mi răspundeţi, întrebarea mea e pur retorică. În ce mă priveşte, am încheiat discuţia.