Thomas Friedman

Revista Business Magazin, nr. 2 din 2009

Radicalul de la Casa Alba

Autor: Thomas L. Friedman

La aproape 233 de ani de la nasterea SUA si 46 de ani dupa discursul “Eu am un vis” al lui Martin Luther King, aceasta adunatura zanateca de imigranti care se numesc americani au ales in sfarsit un om de culoare, Barack Hussein Obama, ca presedinte.

Pe cand ma intorceam de la ceremonia de inaugurare, am vazut un vanzator afro-american care purta un tricou imprimat manual care rezuma cat se poate de bine semnificatia momentului. Scria: “Misiune indeplinita”.

Dar nu trebuie sa lasam ca aceasta sa fie singura schimbare, cu atat mai putin singura mare misiune pe care o indeplinim. Acum, ca ne-am depasit biografia, trebuie sa scriem o noua pagina de istorie – una care va reseta, resuscita si revigora America. Aceasta este, pentru mine, esenta discursului inaugural al lui Obama si sper ca noi – si el, de asemenea – vom fi in stare sa-l punem in practica.

Intr-adevar, chiar sper ca Obama a stat in toti acesti ani in cercul radicalului din Chicago Bill Ayers (lider al unei miscari radicale de stanga in anii ’70). Sper ca Obama este un radical, chiar daca n-o spune.

Nu un radical de stanga sau de dreapta, pentru ca acesta este un moment radical. Este un moment de desprindere de obisnuinta in atat de multe domenii. Nu mai putem sa crestem ca tara bazan-du-ne doar pe reputatia noastra, amanand solutiile dureroase la orice problema majora si spunandu-ne ca initiativele dramatice – precum o taxa pe benzina, sistemul national de asigurari medicale sau reforma sistemului bancar – sunt prea dure si “in afara jocului”. Asa ca speranta mea fierbinte despre presedintele Obama este ca el va fi la fel de radical ca momentul pe care-l traieste – si ca va pune totul in joc.

Ocaziile pentru initiative curajoase si inceputuri cu adevarat noi sunt rare in sistemul nostru – in parte din cauza inertiei pe care o imprima Constitutia, cu deliberata sa separatie a puterilor, si partial din cauza modului in care banii de lobby, stirile zilnice si permanenta campanie prezidentiala conspira la un loc sa paralizeze marile schimbari.

“Sistemul este construit pentru a ajunge in impas”, spune Michael J. Sandel, politolog la Universitatea Harvard. “In vremuri obisnuite, energia si dinamismul vietii americane stau in economie si in societate si oamenii privesc guvernul cu suspiciune sau cu indiferenta. Dar in vremuri de criza nationala, americanii asteapta de la guvern sa rezolve problemele fundamentale care ii afecteaza in mod direct. Sunt momentele in care presedintii pot face lucruri marete. Aceste momente sunt rare, dar ele ofera ocazia de aparitie a acelui tip de conducere care poate rearanja peisajul politic si poate redefini termenii dezbaterii politice pentru o intreaga generatie”.

In anii ‘30, Marea Criza i-a permis lui Franklin D. Roosevelt sa lanseze programul New Deal si sa redefineasca rolul guvernului federal, mai spune Sandel, in vreme ce in anii ‘60, asasinarea lui John F. Kennedy si “fermentul moral al miscarii pentru drepturi civile” i-au permis lui Lyndon B. Johnson sa puna in practica programul lui privind Marea Societate, care includea reforma sistemului sanitar, legea drepturilor civile si legea drepturilor electorale.

“Astfel de presedinti au facut mai mult decat sa promulge legi si programe noi”, conchide Sandel. “Ele au rescris contractul social si au redefinit intelesul termenului de cetatean. Momentul lui Obama si presedintia lui ar putea lasa urme asemanatoare.”

George W. Bush si-a irosit complet momentul de dupa 11 septembrie – cel de a strange laolalta o tara intreaga pentru o profunda reconstructie interna. Faptul ca aceasta ne-a lasat adanciti in niste prapastii si convingerea cvasiunanima ca suntem la fundul acestor prapastii fac ca momentul de fata sa fie radical si sa ceara solutii radicale, incepand de la Washington. De aceea eu, ca alegator, sper ca Obama va sari si garduri, dar si ca nu va uita sa mearga si pe poarta. George Bush a fost nonconformist in unele privinte, dar a esuat in cel mai important element al misiunii sale – un management competent si urmarirea indeplinirii masurilor luate.

Presedintele Obama trebuie sa decida cate garduri poate sari deodata: mari compromisuri cu privire la libertatile individuale si reforma imigratiei? Un sistem national de asigurari medicale? O noua infrastructura de energie curata? Nationalizarea si repararea sistemului nostru bancar? Vor fi toate sau doar una? Unele acum si unele mai incolo? E prea devreme sa spunem.

Dar stiu urmatoarele: pentru ca o criza este o oportunitate pe care ar fi pacat s-o irosim, la fel este si un mare politician, cu un dar innascut pentru oratorie, cu o usurinta nativa de aduna oamenii laolalta si cu o tara, in special un tineret, gata sa fie pusa la treaba si sa-si faca datoria.

Asa ca, in concluzie, desi e imposibil sa exageram radicalismul desprinderii de trecut care s-a infaptuit prin inaugurarea mandatului unui presedinte de culoare, este la fel de imposibil sa exageram cat de mult depinde viitorul nostru de o desprindere radicala de prezent. Dupa cum spunea Obama insusi pe treptele Capitoliului: “Vremea in care stateam inerti, cand protejam interesele meschine si respingeam deciziile neplacute a trecut cu siguranta”.

Trebuie sa ne reapucam sa muncim pentru tara noastra si pentru planeta noastra in feluri cu totul noi. E deja tarziu, proiectul nu putea sa fie mai greu de atat, miza nu putea fi mai mare, dar si rasplata nu poate sa fie mai mare.

Articolul poate fi citit la adresa electronica:

http://www.businessmagazin.ro/ultimul-cuvant.html?q=supratitle:ULTIMUL%20CUVANT

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 50018775
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate