Alexandru Carausu

ZIUA ONOMASTICA A M.S. REGELUI SI 25 DE ANI DE LA STINGEREA REGINEI MAME ELENA ONORATE LA IASI

Consecventa cu traditia sa de peste 14 ani de la constituire, Miscarea pentru Regatul Romaniei – Iasi incearca sa-si faca datoria de a onora zilele importante legate de personalitatea M.S. REGELUI MIHAI si de istoria Regatului Romaniei. Dupa trimiterea mesajului de felicitari adresat Majestatii Sale pentru ziua Sa de nastere (25 octombrie), M.R.R. – Iasi  a solicitat – pentru onorarea zilei onomastice a Majestatii Sale REGELE MIHAI I al Romaniei – oficierea unui Te Deum pentru M.S. REGELE de ziua Sarbatorii Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil. Joi 8.XI.2007, de la orele 13:30, Sf. Sa parintele paroh Iulian Necula la Biserica “Buna Vestire” din Iasi a s-a rugat Domnului pentru sanatatea Majestatii Sale, a M.S. Reginei Ana si a Altetelor Lor Regale cele cinci Principese precum si a A.S. Principelui Radu, pentru intreg poporul roman. Numeroasa asistenta prezenta in acest sfant lacas de cult, ridicat la inceputut sec. XIX de vornicul Ioan Tautu si sfintit de mitropolitul Veniamin Costachi, s-a rugat alaturi de parintele paroh pentru M.S. Regele si Familia Regala romana. A fost unul din cele mai inaltatoare Te Deum-uri la care am participat, in ultimii aproape 15 ani.

Inainte de a-l invita pe istoricul Liviu Bratescu – cercetator la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Romane – Filiala Iasi sa vorbeasca despre personalitatea Regelui, A. Carausu a semnalat asistentei tristul eveniment al trecerii in vesnicie, la 3 octombrie a.c., a celui care a fost Mr. Walter L. Moore din Maryland (USA), un pasionat si devotat regalist, un mare sprijinitor al monarhistilor din multe tari ale lumii, un admirator sincer al M.S. REGELUI MIHAI si un sustinator generos al ALIANTEI PENTRU MONARHIE (constituita la Sibiu, in 19.IV-2003). In continure, dl Dr. Liviu Bratescu a evocat mai intai contributia majora a Regilor Romaniei la construirea Romaniei moderne. Apoi a evocat anii dramatici ai Razboiului al II-lea Mondial care au condus – in mod necesar – la actul istoric si salvator asumat de tanarul Rege la 23 August 1944. Moment urmat de trei ani in care M.S. REGELE a incercat sa reziste okupantului bolsevik si cozilor de topor – comunistii romani care au uneltit cu premeditare si abjectie la distrugerea valorilor traditionale ale romanilor. In “logica” marsava a acestor scelerati, actul criminal al izgonirii Regelui, la 30.XII.1947, a fost unul previzibil si “firesc”. Istoricul L. Bratescu a observat ca poporul roman nu a fost niciodata consultat asupra formei de guvernamant pe care o prefera : nici inaintea actului criminal de la 30 decembrie ’47, nici dupa decembrie 1989. Asa incat sansa revenirii Romaniei la statutul legitim de Regat nu este una pierduta. In incheiere, doamnele regaliste prezente, conduse de D-na Ing. Elena Drambei, au intonat Imnul Regal. Au fost difuzate ultimele doua editii (III & IV / 2007) ale revistei COROANA DE OTEL.

Aceasta manifestare omagiala a fost pregatita in colaborare cu Societatea „Amicii Regelui Mihai” – Filiala Iasi. reprezentata de ing. Codrin Ciubotaru.

La 28 noiembrie 2007 se implineau 25 de ani de la trecerea in vesnicie a celei care a fost Regina Mama Elena, cea care a dat nastere veneratului nostru Suveran. Urmand si o sugestie venita din partea Domnului Valentin Popescu (din conducerea ASOCIATIEI INFO RR si a ALIANTEI NATIONALE PENTRU REGATUL ROMANIEI), M.R.R. – Iasi a solicitat Sfintiei sale parintelui Dumitru Merticaru oficierea unei slujbe de pomenire la Biserica Banu (cu hramul “Duminica Tuturor Sfintilor”) din centrul Iasilor, monument datand din 1732 si reconstruit la 1800. Acest moment s-a desfasurat duminica 25 noiembrie, fiind urmarit de un numar de regalisti ieseni, in special membri ai M.R.R. Pentru regalistii ieseni, Parintele Merticaru a reprezentat si reprezinta un puternic sprijin moral si spiritual, inca din primii ani de dupa 1990. Alexandru Carausu a evocat succint personalitatea nobilei Regine-Mama Elena, care a transmis Regelui Mihai cea mai aleasa educatie si un caracter atat de puternic si nobil, care I-a vegheat anii grei din timpul razboiului (1940-1944), cei ai ocupatiei bolsevice dar si anii si mai amari ai exilului, pana la stingerea sa din 1982. Descendenta a tarinei Ecaterina ce Mare, a reginei Victoria si a lui Iacob I al Angliei, Elena parea sortita unei existente senine de suverana. A devenit – intr-adevar – regina dar nu a domnit niciodata. Tatal, sotul, fiul si fratele ei au fost fortati, rand pe rand, sa renunte la coroane. A suportat umilinte la care femeile nu sunt de obicei supuse, si cu atat mai putin reginele, dar tocmai modul demn in care a facut-o ne obliga sa-I pastram o nestearsa amintire.

Ambele intalniri omagiale, din  8 si 25 noiembrie, au fost mediatizate destul de consistent prin mass media – ziare si posturi de radio iesene.

Dr. Alexandru Carausu,
Miscarea pentru Regatul Romaniei – Iasi

SASE DECENII DE REPUBLICA – SASE DECENII DE DERIVA A NATIUNII ROMANE

La 30.XII.2007 vom avea de comemorat unul din cele mai dramatice evenimente din istoria Romaniei moderne. Actul criminal al izgonirii Suveranului legitim al Romaniei, sub santaj si sub presiunea trupelor de ocupatie trimise de Kremlin a fost unul previzibil. Puterile Aliate occidentale au abandonat Romania in sfera de influenta a imperiului de la rasarit, ignorand sacrificiile Romaniei din ultimul an al marelui Razboi. Impunerea “republicii populare” a fost un moment-cheie al ofensivei komuniste impotriva elitelor Romaniei. Asa cum remarca A.S. Principele Radu (intr-un dialog difuzat de TVR-1 in seara de 6 decembrie a.c.), in acel funest 30 decembrie nu s-a consumat o simpla schimbare a unei forme de guvernamant cu alta, ci un atentat odios la identitatea nationala a romanilor. Dupa 22 decembrie 1989 Romania ar fi putut sa-si regaseasca drumul spre adevarata identitate nationala, al carei simbol a fost si este M.S. REGELE MIHAI. Dar – din nefericire – noua “clasa politica”, profund tributara mentalitatilor comunisto-securiste, a devenit o promotoare a jocurilor de interese, a tolerat si chiar stimulat coruptia la toate nivelurile, a adancit prapastia dintre cei foarte bogati si milioane de cetateni care traiesc la (sau sub) limita saraciei. Aderarea la NATO si la U.E. ar fi trebuit sa ne apropie de valorile democratiei autentice, dar de la 1 ianuarie 2007 asistam cu stupefactie si aproape neputinciosi la o acutizare incredibila a rivalitatilor si disputelor politice, la tot feluri de jocuri si trocuri murdare, la emigrarea a milioane de romani care si-au pierdut speranta unui “mai bine” care sa vina intr-un viitor previzibil, la copii abandonati de parintii emigrati etc. etc. Cu alte cuvinte, asistam la o criza morala la nivelul intregii societati care se adanceste in loc sa diminueze. Pretinsele campanii ce vizeaza o “insanatosire” a clasei politice nu conving pe nimeni, chiar si fiind promovate de la cel mai inalt nivel. Si alti presedinti de republici post-komuniste precum Aleksandr Lukašenko, Vova Voronin, Nursultan Nazarbaev sau Gajdar Aliev (ca sa nu mai vorbim de Vladimir Putin), dar si de un “socialist” ca Hugo Chavez pretind ca stiu cel mai bine ce vrea poporul ; dar noi suntem convinsi ca poporul roman merita altceva decat republica marelui jaf si a marii nerusinari. Merita o regasire a drumului spre normalitate, spre o scara fireasca a valorilor, spre demnitatea individuala si nationala, spre respectul comunitatii internationale de care s-au bucurat romanii in cei 141 ani de regalitate.
Recenta criza a imigrantilor romani in Italia a fost rezultatul crizei sociale si morale pe care o traverseaza Romania de 18 ani incoace si nu (doar) al asasinarii Giovannei Reggiani, asa cum in mod eronat – si toxic – au incercat sa o prezinte numeroase ziare, posturi TV, analisti etc. Activitatile intense si multilaterale ale interlopilor si infractorilor romani in diverse tari din Occident sunt, intr-o masura, o consecinta nedorita a adancirii saraciei la noi. Dar nu mai putin vinovata de situatie este clasa politica pe care o mentionam mai sus si care nu a fost preocupata de combaterea cauzelor emigrarii masive a romanilor, ci de interesele proprii sau de grup. Concret, toate guvernele post-decembriste sunt responsabile de acest fenomen, iar – in particular – ministerele de interne care ar fi putut gasi modalitati de a controla emigrarea libera a mii de interlopi/infractori romani catre Occident dar nu au facut-o. S-ar parea ca fenomenul pe care-l abordam nu ar avea legatura cu disputa «REPUBLICA vs. MONARHIE» dar el este – de fapt – partea vizibila catre strainatate a crizei sociale si morale pe care o traverseaza cea de a III-republica romana din 1990 incoace. Nu negam unele progrese care s-au inregistrat (mai ales dupa anul 2000), in special pe plan economic, si nici o serie de succese de tinuta in planul culturii (literatura, arte etc.), insa Romania ar fi putut ajunge la un nivel de dezvoltare si de civilizatie mult superior daca ar fi optat pentru revenirea la Regat. Toate suferintele si lipsurile care ne incearca in ultimii 18 ani nu sunt intamplatoare. Calitatea penibila a clasei politice (exceptiile fiind foarte rare), Justitia aflata si ea in deriva (sau – dimpotriva – fiind controlata politic), violenta in familie si cea juvenila, abandonul scolar etc. etc. sunt aspectele vizibile ale derivei natiunii noastre. Dar sursa profunda a acesteia consta in pacatul originar – izgonirea Regelui si inlaturarea Coroanei, in urma cu sase decenii.

De 18 ani traim intr-o societate din ce in ce mai debusolata. Iesirea din acest marasm ar fi fost – si mai este – posibila. Care ar fi caile de iesire la liman ? Cei care au receptionat si au patruns numeroasele mesaje si idei ale Majestatii Sale ca si pe cele ale A.S.R. Principesei Margareta si ale A.S. Principelui Radu (trasate si in programul “Romania – O viziune pe 30 de ani”) le puteau si urma. Din nefericire, tocmai factorii cu putere de decizie par sa le ignore. Personalitati de cea mai inalta tinuta morala ca Seniorul Corneliu Coposu, ca Doamna Elisabeta Rizea – martira si eroina Neamului romanesc, ca poetul Mircea Ciobanu sau ca scriitorul Alexandru Paleologu nu mai sunt printre noi. Ne-au parasit si devotatii regalisti ieseni Prof.Dr. docent Mircea Munteanu si Colonelul Gheorghe Hatmanu, fara a-si putea vedea visul implinit. Dar vocile care sustin renasterea Natiunii romane prin revenirea la Regat inca exista. Interview-ul curajoasei si nobilei Doamne Doina Cornea (acordat in iunie 2007 postului BBC) sustine ferm aceasta idee, ca si Dl Ion Caramitru, pictorul Sorin Dumitrescu sau alte personalitati luminate. Din pacate, mass media par sa o ignore in mare masura, find preocupate mai mult de “rating”, respectiv de tirajul vandabil. Biserica si – in special – Biserica Ortodoxa Romana acorda (in general) respectul cuvenit M.S. Regelui dar credem ca ar putea face mai mult. Asociatiile regaliste incearca sa promoveze ideea si solutia monarhica dar audienta lor este prea redusa. La modul teoretic, poporul ar fi cel in masura sa decida. Dar cum ar putea-o face, dupa sase decenii de propaganda ostila si mincinoasa, de denigrare sau (in cel mai “bun” caz) de ignorare ? Un eventual referendum pe tema formei de guvernamant este – pe de o parte – exclus prin grija d-lor Iliescu & Iorgovan iar – pe de alta – o astfel de “consultare populara” ar fi si una imorala : in preajma actului de tradare nationala de la 30.XII.1947 nimeni nu a consultat poporul roman. Ca sa nu mai vorbim de incontestabila depreciere a insesi ideii de referendum, atestata de participarea din ce in ce mai firava la cele patru de pana acum : noiembrie 1991 si 2003, 19 mai si 25 noiembrie 2007. Am mai sugerat ca doar o revenire la Regat – fie si pentru o perioada limitata (de 5 ani, de exemplu) – ar oferi poporului roman posibilitatea sa decida in cunostinta de cauza asupra formei de guvernamant preferate. Comunistii I-au luat M.S. REGELUI Coroana si proprietatile dar n-au putut sa-I ia demnitatea, statornicia, nobletea si loialitatea fata de poporul Sau. Asa cum scria filosoful G. Liiceanu la inceputul anilor 90, comunistii au decapitat poporul roman rapindu-i capul indreptat catre Cer. A venit momentul ca acestui mare nedreptatit al istoriei sa I se restituie pozitia legitima, nu ca o recompensa pentru El insusi ci ca un reper care sa ajute Natiunea romana a iesi din deriva.

Alexandru Carausu (M.R.R. – Iasi)

Walter L. MOORE – In Memoriam :

UN DEVOTAT REGALIST SI SUSTINATOR AL MONARHIEI ROMANE

In dimineata zilei de 5 octombrie a.c. primeam de la Prof. Theodore Bucur (din Franta) vestea incredibila a stingerii premature a Domnului Walter Moore din Maryland – USA (pe 3 octombrie, la numai 57 de ani). . De aproape 5 ani primeam de la D-sa intre 5-10 sau chiar 20-30 mail-uri, in fiecare zi. Inca de la primele am fost frapat de cordialitatea mesajelor sale, de arta selectarii celor mai interesante texte aparute in diverse publicatii sau pe website-uri din lume, cele mai multe legate de dinastiile mai vechi sau mai noi, de miscarile regaliste, dar si informatii relative la diverse alte evenimente relevante. Domnul Moore mi-a trimis numeroase publicatii editate de organizatii regaliste din lume precum International Monarchist League (din Marea Britanie si USA) sau The Constitutional Monarchy Association (G.B.), dar si albume dedicate regilor si reginelor Angliei si Scotiei sau altele cu peisaje din U.S.A. De asemenea, a oferit contributii modice dar repetate in sprijinul ALIANTEI PENTRU MONARHIE, pe care le-am dirijat in totalitate catre Dl A. Chomiuc pentru editarea revistei COROANA DE OTEL si pentru cadourile oferite cu generozitate de S. “A.R.M.” copiilor din satul Coroana – sudul Dobrogei. Datorita D-sale puteam citi (imediat dupa publicarea in editiile electronice) articole aparute in publicatii romanesti, mai ales legate de personalitatea M.S. Regelui Mihai, dar si texte preluate de pe site-ul sau blog-ul A.S. Principelui Radu.

Insa si mai impresionanta era extraordinara caldura a mesajelor trimise de Dl Moore, respectul sau nemarginit pentru Majestatea Sa si Familia Regala a Romaniei. In mod frecvent, mesajele sale se incheiau cu formule ca Nihil Sine Deo – Nihil Sine Rege, Monarhia salveaza Romania, God Save the Romanian Monarchy. Adesea semna  Walter – a monarchist in the Great Republic. Mail-urile si link-urile internet erau trimise de Mr Walter Moore la zeci de corespondenti din diverse tari, multi din ei personalitati remarcabile, profund dedicate cauzei monarhice. Ar fi nedrept sa mentionez numai pe unii din ei dar o fac totusi : Joseph Crisp II (din Texas, fost presedinte al American Monarchist Party), Jørn Baltzersen (Norvegia), Arhiepiscopul Boniface Grosvold (Canada) sau regalisti romani in frunte cu Dl Arhitect Dorin Boila din Sibiu. Cel mai mult impresionau, la Mr Moore, nobletea si generozitatea. Era – efectiv – cel mai activ si mai iubit membru al marii familii a regalistilor. Personalitatea sa merita o evocare mult mai ampla, dar continutul foarte bogat al acestei editii a COROANEI ma determina sa sugerez publicarea unui text mai amplu in editia ce urmeaza.

Alexandru Carausu