Raoul Lebel

Am primit ieri, la Palatul Elisabeta, vizita dnei Monique Portier Lebel, sotia pictorului de origine romana Raoul Lebel. Acest artist interbelic a avut un destin tragic, ca multe milioane de europeni care au avut nesansa sa se nasca in plina epoca irationala, pe continentul nostru, in secolul trecut.

Am participat astazi, alaturi Majestatea Sa Regina Ana, de oameni de cultura si ziaristi, la expozitia de pictura a lui Raoul Lebel, organizata de Adrian Buga, la Palatul Sutu din capitala.

Cu aceasta ocazie, s-a lansat un album de pictura bilingv, a carui prefata am semnat-o:

picture-055.jpg

Atunci cand, intr-o dupa-amiaza de toamna, Adrian Buga a venit la Palatul Elisabeta cu incredibila sa poveste legata de artistul roman Raul Lebel, am avut un fel de revolta amestecata cu simtul datoriei.

De multe ori, de-a lungul anilor, am simtit nevoia de a cere iertare oamenilor pentru ceea ce tara mea a facut rau, despre ceea ce timpul tineretii mele a ignorat ori despre ceea ce eu insumi am gresit.

img_6553.jpg

In cazul lui Raul Lebel, ar trebui ca noi, cei carora ne place sa privim tablouri frumoase, sa cerem iertare pictorului si familiei lui, pentru atrocitatile, tragedia si revoltatorul comportament pe care contemporaneitatea l-a avut fata de unii dintre europeni.

In secolul al XX-lea, continentul nostru a incercat sa se sinucida de doua ori, odata in 1914-1918 si inca o data in 1939-1945. In ambele cazuri, sacrificiul uman a fost apocaliptic si inutil.

A fost odata un tanar talentat, care colora frumos panzele timpului sau si le dadea vigoare, relief, armonie si, mai ales, seva. Realitatea i-a lovit familia cu cruzime, cu o sinistra inventivitate, intr-un fel de sarabanda a sacrificiilor de neinteles.

img_6556.jpg

Tara noastra a avut si ea de suferit in timpul secolului al XX-lea european; a participat cu sacrificii umane si materiale la cele doua razboaie mondiale, a platit pretul inutil al comunismului intins pe patru decenii, a platit birul evitabil al unei ambiguitati de zece ani post-decembristi si, mai presus de toate, a platit consecintele decapitarii identitatii nationale, prin confiscarea Statului de catre trimisi ai unei alte tari, incepand cu 30 decembrie 1947.

Toate acestea sunt mai grave decat destinul individului uman, indiferent cat de valoros si de unic ar fi el. Dar un destin sfaramat ramane o pierdere irecuperabila. Un suflet pierdut este o pata de nesters de pe constiinta colectivitatii.

img_6559.jpg

In schimb, o opera de arta, precum zecile de tablouri pictate de Raul Lebel pitite intr-un pod de casa, are sansa supravietuirii. Mai mult, tablourile au darul de a se aseza statornic deasupra destinului creatorului lor.

Astfel, intr-o Romanie a anilor 2000, dupa ce ni s-a intamplat aproape tot ce se putea imagina, tablourile lui Raul Lebel apar la lumina, intr-o noua lume, intr-un nou context, intr-o alta societate, intr-o perspectiva diferita. La Bucuresti, Paris sau in minuscula insula Réunion din Oceanul Indian, urmele lasate de artist sunt descoperite, descifrate, aduse in eternitate.

img_6567.jpg

De ce un membru al Familiei Regale ar alege sa scrie o prefata la un astfel de album? Pentru mai multe motive:

Orice artist uitat este o pierdere de neiertat, iar Familia Regala vegheaza la identitatea nationala.

Romania isi afla o parte din bogatie si creativitate in confluenta de culturi, de confesiuni si religii, de temperamente si limbi, de traditii si intelesuri. Fundatiile Regale Romane au avut ca filosofie incurajarea artistilor si scriitorilor, mai ales a celor proveniti din minoritatile nationale. Modelul european isi gaseste in Familiile Regale sustinatori naturali.

Descoperirea unor carate de arta si cultura este un semn bun. Dupa atatea pierderi fara rost, dupa atata confiscari de vieti, bunuri si destine, dupa atata ipotecare a viitorului, surpriza de a gasi ceva de valoare, undeva intr-un cufar prafuit din podul unei case, este semnul sperantei, al generozitatii, al norocului si al bucuriei.

Membrilor Familiei Regale le face placere ori de cate ori verifica adevarul ca “nimic nu se pierde niciodata”.

Raul Lebel, Zugravul, este astazi mai pretios decat ieri. Nu pentru ca a trecut timpul, ci pentru ca timpul nu a trecut degeaba.

3 comentarii

  1. monique Portier Lebel

    Majestee, votre Altesse,
    Tres touchee par toute l’attention que vous voulez bien porter a la peinture de mon defunt mari Raoul Lebel. Votre presence , en cette superbe soiree de vernissage fut pour moi un don du ciel , qui a permis a toutes les personnes presentes de vivre un moment de parfaite harmonie, un moment grave a jamais DANS LES MEMOIRES.
    Que la peinture Lebel soit source d’inspiration et de reconfort pour La Roumanie.
    Veuillez agreer, Majestee, votre Altesse, l’expression de ma respectueuse consideration.
    Monique Portier Lebel

  2. Ianoli Ioana

    Buna ziua,
    Cu tot respectul care il port iubitorilor de arta, va scriu aceste randuri ca sa va fac cunoscut ca un tablou din colectia mea personala semnat Raoul Lebel, a fost respins de casa artmark, ca fiind prea “slab” pentru a merge in licitatia lor. Gasesc un iubitor al acestui pictor prin intermediul dvs?

  3. Alice Marinescu

    Buna ziua,

    Cred ca puteti fi ajutata de dl. Adrian Buga, cel care s-a ocupat de monografia autorului. Il gasiti la numaul de telefon 0722337495.

Lasa un comentariu

© 2007-2018 Casa Majestății Sale Regelui Mihai I. Toate drepturile rezervate

Visits: 22780741
Familia Regală           Fundația Principesa Margareta a României           YouTube           Facebook
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate