Michael Shafir

“Observator cultural”, no. 145-146

Despre originalitate si dementa

De multe s-ar putea plinge romanii. De coruptia cu care lupta vajnic dind spaga in dreapta si-n stinga; de inflatia cu care lupta nu mai putin vajnic prin presiuni pentru ridicarea salariilor, ca deh, cum ar putea altfel sa-si finanteze oferta de spaga; de situatia bordurilor din Capitala, ca sa aiba fiecare unde sa-si parcheze masina. Si lista e nesfirsita. De un singur lucru nu ne putem plinge sub nici un chip. De lipsa de originalitate.

*

Unii ar spune ca nu e nicidecum vorba de originalitate, ci mai degraba de o doza de dementa pe cap de locuitor, mai ridicata decit altunde. As! Sa nu-i credeti! Ginditi-va la ce ni s-ar fi intimplat daca, Doamne fereste, am fi considerat in 1990 ca „democratia originala“ ar fi ceva dement. Unde am fi astazi?

*

Original, chiar foarte original, mi s-a parut un articol semnat la data de 11 decembrie de un analist politic in ziarul Bursa. June sau nu, bine mai combate dinsul. Luciferic precum numele-i mic, as spune. Distrugator de legende, domnia sa reintroduce pe usa din dos problema unei democratii originale, demolind mitul nevoii de opozitie parlamentara intr-o democratie. N-a avut Canada (democrata, mie-mi spui!) guvernari liberale fara opozitie in unele dintre statele acestei federatii, ba chiar de citeva ori? Dar Suedia, n-a avut ea o dominatie socialista care a durat aproape 70 de ani? Si nu acelasi lucru se intimpla in Bavaria din 1957? E adevarat, in ultimele doua exista si opozitie, dar acest lucru se datoreaza numai existentei unui sistem de vot proportional, care (ne explica analistul), este in acelasi timp un sistem al „complicitatii generalizate intre parlamentari“.

Marturisesc ca nu inteleg. Daca un sistem electoral bazat pe vot proportional pe liste produce o asemenea complicitate generalizata, cum de au scapat de ea Suedia si Bavaria in cei peste 70 de ani? in schimb, m-a linistit faptul ca autorul articolului respinge argumentul ca un sistem democratic lipsit de opozitie ar putea exista numai intr-o democratie consolidata, adica acolo unde valorile democratice au devenit deja o a doua natura, atit in rindurile politicienilor, cit si in cele ale alegatorilor. Nicidecum, explica domnul Catalin Avramescu Venturiano. Intr-un sistem neconsolidat, simptomul dominant este ineficienta guvernarii; care guvernare, nu-i asa, permite ca politicienii sa se „paruiasca“ la televizor, in timp ce statul pluteste in deriva si in care, avind de-a face cu un guvern de coalitie, fiecare partid „isi taie o felie din tortul public“, iar politica devine „un santaj non-stop“.

*

Ni se explica: „democratiile unde avem la putere un singur partid sau o coalitie de partide sint adesea mai performante“, deoarece „cistigatorii alegerilor nu trebuie sa dea cadouri in stinga si in dreapta pentru a apuca o noua sesiune parlamentara“. Sa rezumam argumentul: esenta democratiei nu consta, deci, in principii desuete cum ar fi egalitatea de oportunitati, drepturi inalienabile ale individului sau superstitia libertatii acestuia, ci in eficienta. Un regim autoritar, insa, ar putea fi tot atit de, daca nu chiar mai eficient. Sa fie asta o cheie posibila pentru intelegerea propozitiei finale a articolului, si anume: „E timpul unui singur partid puternic, liberal conservator“? Daca da, propun sa eficientizam mai departe logica analistului nostru si sa inscriem in Constitutie rolul conducator al acestui partid unic. Doar analistul ne spune clar ca „democratia moderna nu presupune neaparat prezenta unei opozitii parlamentare“. Si, desigur, va trebui sa inscriem acolo si votul uninominal, cu doua tururi de scrutin, ca la primarie. Numai ca unii or sa „numere steagurile“ nu numai la primarie, ci si la prefectura, si se vor intreba de ce ne-a trebuit atunci decembrie ’89. Partidul era unic, votul uninominal, iar de eficienta avea grija Dinca Teleaga. Curat murdar, coane Traiane!

*
Mai vreti originalitate? Spicuind presa din saptamina care se incheie, aleg alte doua stiri. in satul Vinatori-Neamt, un consilier local al primariei (nu se mentioneaza cite steaguri are respectiva institutie) propune dezgroparea si reinhumarea intr-un loc mai indepartat a romilor din cimitirul satului. Nu in numele eficientei, ci in cel al apararii crestinatatii. Tot in numele apararii crestinatatii, Fundatia Culturala „Sarmisegetuza“, condusa de concitadinul meu Ionut Tene (pina de curind presedinte al filialei locale a Partidului Noua Generatie), anunta intentia de a trimite in Kosovo un grup de voluntari romani pentru a lupta impotriva liftelor musulmane albaneze. Daca am avea un singur partid si vot uninominal, propunerile din Vinatori si din Cluj-Napoca (mai ales Napoca!) ar avea, poate, sansa de a fi eficient puse in aplicare. Sa fie, totusi, vorba de dementa?